ISTORIOGRAFIA ROMANA VECHE
179
fi e scurt — n.n.) — fi al analelor bulgàresti fi sirbesti au ìnceput apoi ai noftri a serie istoria patriei, mai intìi in scurte notile analistice, care ìnregistrau in mod obiectiv fi in putine cuvinte evenimentele mai insemnate din viata domnilor, apoi in descrieri mai pe larg fi mai mestefugite, in felul cum des-crie Manasses istoria impàratilor din Bizant. Din sec. XV avem numai anale, din sec. XVI avem anale si cronicari, iar de la inceputul sec. XVII avem pe cronicarul Ureche, care face un insemnat pas inainte in istoriografie, scriind romàneste fi làrgind orizontul ei. Dacà comparàm istoriografia noastrà veche cu a tàrilor de prin prejur, de pildà cu a bulgarilor, sìrbilor fi rufilor, cu mìndrie constatàm cà ai noftri, in ce privefte obiectivitatea judecàtii fi age-rimea criticii nu sint mai prejos de contemporanii lor stràini“1.
     De fapt, cea mai primitivà ca structurà, defi nu ce mai veche care ni s-a pàstrat, este Cronica sirbo-moldoveneascà. Pornind de la faptul cà cele trei mari sbornice de cronici (B.A.R. nr. 649, Kiev, Leningrad) cuprind compendii de istorie universalà, bizantinà fi sud-slavà, urmate de seria letopisetelor moldovenefti din secolul al XV-lea fi al XVI-lea, I. Bogdan a subliniat influenza literarà a primelor, care constituiau in acelafi timp un fel de introducere la istoria romànilor :
    „Cu toate acestea — scria el in 1895 — intre manuscrisele cunoscute pinà acum nu gàsisem nici unul unde analele moldovenefti sà fie amestecate cu cele sirbefti. Primul manuscris de asemenea naturà este sbornicul cu nr. 72 de la Mànàstirea Neamtului [azi mss. slav nr. 636 B.A.R.], in care gàsim combinate la un loc un extras din redactiunea analelor sirbesti publicate de mine in « Archiv fur slavische Philologie » cu stiri luate din analele moldovenefti. Aceasta este o incercare de a pune in legatura istoria Moldovei cu istoria Serbiei, Turciei fi Imperiului bizantin"2. ìn aceasta cronica gàsim, intr-adevàr, un extras din Povestirea pe scurt, de la primul ìmpàrat roman cref-tin, Constantin cel Mare (306—337), fi de la primul sinod ecumenic de la Nicea (325) pinà la dinastia Paleologilor, dupà care in cadrul letopisetului sìrbesc sint introduse ftiri despre citeva din evenimentele importante din istoria Moldovei.
     Iatà, de altfel, cum se incheie Povestirea pe scurt in mss. slav nr. 636 al BAR.3:
    K KOynt w(t) ÌlAdMd Ao 3Aì XSW§. At(-r). KdTdK0y3H(H) Iw fl\d0éH K"K MdAfc IIdAÉWA©(r), Iw(n) CK MdTÌpi'jR H CHw(m) ?Ih(A)()WHHKw(a\)4. KdTdKOV'SHHk H IIo(r)AHTIHK KTs. KO^nt H KdAWÌWdHHb, CHTi ÌlNApOHHKKd IldAIlVAOrO .A. AÌ:(t). ffldHOyHAh no cémk, ch"k KdAwiwdHHd IldAÉvvAord, M. a^:(t). „La un loc, de la Adam pinà aici sint 6860 de ani [resp. 1352 e.n.]. Cantacuzin Io Matei Paleolog domni putin timp ; Ion cu marna fi fiul sàu Andronic, Cantacuzin fi Posincliten impreunà, fi Caloioan, fiul lui Andronic Paleologul, domnirà 30 de ani; Manuil, fiul lui Caloioan Paleologul, domni 35 de ani“ [1391—1423].
     1	Cultura veche romàna, Bucuresti, 1898, p. 76—77.
      2	Cronice inedite..., p. 82.
     3	Vezi I. Bogdan, Cronice inedite..., p. 94 ( trad. p. 99); reproducem dupà originai (f. 223b—224a).
     4	Bogdan noteazà : pasaj corupt.