RELATIILE ROMÀNO-SIRBE ÇI RÀZBOIUL PENTRU INDEPENDENTA
137
    Guvernul sìrb era interesat sa afle eìt mai précis ce pregatesc bulgarii din România si în acest sens, ìncà la 21 octombrie 1875, ministrul de externe, Iovan Risiici, cere agentului diplomatie de la Bucurefti informatii detaliate despre activitatea bulgarilor, si-i dà dispozitii sa le ia apàrarea eìt mai energie1. în arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Iugoslaviei exista numeroase rapoarte ale lui Petronievici despre activitatea desfàsuratà de bulgari in România. Majoritatea materialelor se referà si la atitudinea guvernului roman, de aceea vom face unele referiri. Petronievici raporta la 28 noiembrie 1875 cà la 27 noiembrie a venit la el Hristo Botev fi i-a adus cìtiva bulgari care au emigrai în urma ràscoalei din Stara Zagora fi cere sâ fie luati sub oblàduirea Serbiei2. Cere instructiuni, deoarece sìnt mii de bulgari, fârâ acte, pe care nici Botev nu-i cunoafte, iar printre ei pot fi si oameni suspecti3. La 10 decem-brie 1875, guvernul sìrb ìi dà instructiuni ca, sub diferite motive, sâ-i ia sub ocrotire fi sà le dea pafapoarte sìrbefti4. Guvernul romàn cunoftea perfect problema, drumul prin Tr. Severin fi Serbia era deschis bulgarilor... „totufi României îi este fricà sâ nu fie compromisà“ 5.
    ìn aprilie 1876 are loc o puternicâ râscoalâ in Bulgaria. Meritâ sâ fie mentionat faptul cà guvernul sìrb era interesat ca Botev sa treacà eìt mai repede in Bulgaria, ca râscoala sâ ia amploare eìt mai mare fi sa fie astfel ocupate eìt mai multe trupe turcefti, pentru ca Serbia sâ poatâ actiona mai ufor în sectorul sàu. Astfel, Ministerul Afacerilor Externe al Serbiei telegrafi-azà agentului sâu diplomatie la Bucurefti, la 13 mai 1876, cà dacà Botev n-a trecut Dunàrea, s-o treacà imediat6. Guvernul romàn era perfect la curent cu actiunile agentului sìrb. Dupà trecerea cetei lui Botev, agentul diplomatie sìrb telegrafiazà din Bucurefti cà ministrul de interne ca fi cel de externe al României ,,mi-au dat dovezi ...din care se vede clar amestecul nostra“ 7.
    Pornind de la premisa cà guvernul otoman era intimidât, la 15/27 iunie
1876	M. Kogâlniceanu ìnainteazà Portii fi puterilor garante o serie de reven-dicàri ale României fatâ de Poartà. Satisfacerea acestor revendicàri ar fi dus de fapt la recunoafterea independentei României. Deoarece Poarta a refuzat sâ satisfaeâ revendicârile României, M. Kogâlniceanu era hotârît sâ împingâ România în râzboi. Pentru a pregâti terenul, el trimite o notâ agentilor diplomatici romàni acreditati pe lîngâ puterile garante, în care acuza Turcia de ororile sâvîrfite în Balcani fi câ: „... aceastâ situatie este plinâ de primejdii fi ar fi greu sâ ne amâgim în vreun fel, càci nu ftim care ar fi guvernul care ar putea rezista vreme îndelungatâ la sentimentele de revoltâ aie unei întregi populatii care-fi vede fratii sài masacrati fi bunurile lor distruse“ 8. Kogâlniceanu déclara în continuare câ „armata românâ freamâtâ sub jugul disci-
     1	Ibidem, Belgrad, 21 Oct. 1875.
     2	Arh. M.A.E. al Iugoslaviei, P/5 III, Buc., 28 noiembrie 1875.
     3	Ibidem.
     4	Ibidem, Belgrad, teleg. M.A.E. catre Petronievici din 10 dec. 1875.
     5	Ibidem, Buc., 9 martie 1876, Petronievici catre M.A.E.
      6	Arh. M.A.E. al Iugoslaviei P/5 III teleg. din Belgrad, 13.V.1876.
     7	Ibidem, teleg. din Bucuresti, 30 mai 1876.
     8	DIR. Razboiul pentru independents, vol. I (p. II), p. 294.