O TEMA ESENINIANÀ : POETUL §1 REVOLUTIA 9 }I CblH TBOH, BbipociuHH, KaK Berna npH sopore, HayHH.ncs cMOTpeTb b Te6a, Kax b osepo. Tbi HecKa3aHeH h Myap. TaM C Bbl3BOHOM 6jl IO;73 n poxjia.ua KycTa, M pbiKHil Myna IJejiyeT XpucTa. Ho 3boh noixenya fleHbroH He rpeMHT, A nerib AKaTya — Tpona nepea ckht1 In ultimii ani ai vietii Esenin nu o data se va exprima in sensul ca il jeneazá a^a-zisa „religiozitate“ a unora dintre versurilesale. „Cu plácere as fi renuntat la multe poezii si poeme religioase de-ale mele — citim in ultima dintre autobiografii, — insá ele au o insemnátate considerabilá, jalonind drumul poetului pina la revolutie“ 2. Esenin se justifica chiar: bunica mea era bigotá, de la virsta de opt ani má tira dupa ea prin biserici si mánástiri; in casa poposeau adesea pelerini, se organizau cintári biseri-cesti. Bunicul de asemenea il „indopa“ pe copil, de la virsta de trei ani, cu felurite povestiri biblice si apocrife. Apoif „in mediul literar pe care 1-am frecventat in anii 1913—1915 predomina o stare de spirit asemánátoare cu cea din preajma bunicului si bunicii. De aceea, poeziile mele au fost recep-tate si degústate cu o savoare pe care o resping azi cu miinile si picioarele“. Rindurile de mai sus sint extrase dintr-o prefatá pe care Esenin a scris-o pentru una din culegerile needitate ale poeziilor sale. Aici poetul e mai explicit, mai programatic: ,,Nu sint de loe un om religios, nu sint mistic. Sint realist, iar dacá existá si ceva nebulos in mine ca realist, atunci asta-i romantismul3, dar nu un romantism de tip vechi, adorat de doamne4 , ci unul cu adevárat pámintean, care aspirá mai degrabá catre situatii aventuroase in subiect 1 Norii-s ca niste lacuri / Luna — o gxscá rosie / Danseazá ín fa^a privirii / Rusia rebela/ /... Apele albastre / sint linistea si lumina ta / nu existà libertatea fatala / in aceastà lume / / ... O, fàcàtorule de minuni ! / Cu obrajii Iati $i gura ro^ie, / care ai primit in mìinile-^i bàtàtorite / pe pruncul ginga?, / Leagànà sufletul meu / pe degetele picioarelor tale ! / / Eu, fiul tau / crescut ca o salcie alba / lingà drum / am invàfat sa mà uit la tine / ca intr-un lac. / Tu ejti de nedefinit §i in^elept / /... Acolo in zgomotul vaselor / e si umbra tufelor / Si luda cel rosu / il sàrutà pe Hristos // Dar sunetul sàrutului / nu sunà a arginti / si lantul din Akatui (o fioroasà inchisoare pentru detinutii politici din Rusia ^arista — M. N.) / conduce càtre un schit. 2 Ed. cit, voi. V,p. 22. 3 Esenin spune nu poMaHTH3M ci poMaHTHKa , nuantà intraductibilà in románente, afarà de cazul dacá Academia ar accepta cuvintul «romanticitate» 4 AaMQo6o)KaeMbiH, se pare cà aluzia e la Blok, la cunoscutele sale Cmuxu o npeKpacnoù djMe