28
MIHAI NOVICOV
de consternare care a solidarizat atitia scriitori sovietici in anii N.E.P.-uluL Cistigati de vijelia revolutiei, de sublimul unei uriase deslàntuiri de forte, ei se simteau tràdati in momentul in care socialismul s-a intrupat si in chipul vreunui coordonator de institutie, mai mult sau mai putin birocrat, emitind hotàriri frumos organízate pe puñete si subpuncte. in viata „progra-matà" — dupà o expresie a lui Esenin, —, dublatà de dezmàtul de o ora al „burgheziei ro$ii“, putea el oare sa se simtà ca in elementul sau? Si privi-rile i se intorc din nou càtre trecut. CopoKoycm e considerai poemul programatic al acestei etape, iar imaginea minzului care in zadar se ia la ìntrecere cu trenul, ca un fel de simbol al nostalgici eseniniene. Pozitia poetului ramine insà una de superioritate :
                       Mmikifi, mhjimìì, CMeuiHoíi aypajieft,
                    Hy Kyna oh, xyaa oh roHHTca?
                     Heyacejib oh He 3HaeT, hto >khbmx xoHeft IIo6eflHJia CTanbHaa KOHHHua?
                     Heyacejib oh He 3HaeT, ito b nojiax 6eccH«HHWx Tofi nopw ne BepHeT ero 6er,
                    Koraa napy xpacHBbix cTenHbix pocchhhok OTflaBaJi 3a xoHa neweiier?
                    IT0-HH0My cy«b6a Ha Toprax nepexpacana Harn pa36y*eHHbifl cxpeaceTOM njiec,
                   H 3a TbICHHH nynOB KOHCKOÜ KO*H H MSCa riOKynaiOT Tenepb nap0B03
Pare ciudat poate, dar aceastà pozitie de justificare a desprinderii de viata, prin inacceptarea ei in lumina unui ideal estetic elevat, se mentine §i in poezi-ile a^a-zise „huliganice“ din ciclul Mockbci kaoauKafi. In poezia ce se intituleazà chiar Huliganul conditia aceasta, opusà celei prozaice, se deduce aproape din cea poetica, fiind prezentatà ca singura modalitate pentru poet de a nu se renega :
                       Ax, yBHJi rojiOBbi Moeii KycT,
                     3acocan mchh neccmiuft njieH.
                    Ocy*JieH a Ha KaTOpre MyBCTB BepTeTb jxepHOBa no3M.
                     Ho He 6oHca, 6e3VMHbiii BeTep, njiiofl crioKOHHo jiHCTBoñ no JiyraM.
                    He coTpeT MeHa KJiHHxa «no3T»
                     H h b necHax, xax tu, xynnran 2.
     1	Dragul meu, caraghios prostànac / dar unde mai goneste el? / Oare nu stie câ azi caii vii / au fost învinçi de cavaleria de ot(‘l ? j Oare nu stie, cà în cïmpiile fârà sfîrsit / nu va în-toarce el fuga acelor timpuri, / cînd cite un pecineg dâdea doua rusoaice frumoase / pentru un cal ? / Altfel destinul a colorât în iarmaroace / limanul nostru trezit de scrîsnetul fierului, / azi pentru mii de puduri de piele çi carne de cal / se cumpàrà o locomotivà.
     *	Ah, s-a ofilit tufa capului meu, / m-a stors prizonieratul de cîntece / Sînt condamnai la oena sentimentelor, / sa mise pietrele de moarâ aie poemelor // Dar nu te îndoi, vînt nebunatic, / scuipà liniçtit frunzele pe cîmpii. / Nu ma va desfiin^a numele de „poet" / eu în cîntece sînt, ca çi tine, un huligan.