18
M1HAI NOVICOV
    Dar inainte de a se fi consumai doi ani de tràire intensa de catre Esenin a realitätii revolutionäre, il $i vedem pradä unor alte ginduri, negre. E coplesit de indoieli $i presimtiri sumbre, dupä cum o spune singur intr-o scrisoare adresatä prietenei sale E. I. Liv^it1. Neputind intelege incotro il minä vijelia evenimentelor, poetul se inchidea tot mai mult in el ìnsu^i, iar nemultumirile care decurgeau de aici le inneca in alcool, dupä cum o va recunoa^te mai tirziu autobiografie — $i chiar autocritic — in celebra Scrisoare cätre o femee :
                     Hy kto 5K H3 Hac Ha nanyöe 6ojibujofi He naaaji, He 6jieBaji h He pyraJica?
                      Mx Majio, c onbiTHOft ziymoft,
                    Kto KpenKHM k KaHKe ocTaBajica.
                  Toma h h, noa ähkhü inyM,
                     Ho 3pejio 3HaiomHii paöoiy,
                      CnyCTHJICH B KOpa6ejlbHblft TpiOM,
                     Hto6 He CMOTpeTb jiioflCKyio pBOTy.
                   Tot TpioM 6bui —
                   PyCCKHM KaöaKOM.
                     H a CKJ10HHJ1CH Ha« CTaK3HOM,
                    Hto6, He cTpanaa hh o kom,
                    Ce6a cryÖHTb B yrape nbaHOM 2.
    Viafa dezordonatä, calificatä in atitea locuri de Esenin insu$i ca fiind de esenta „huliganicä“, s-a reflectat in modul cel mai deplin in ciclul Mocnea KaóaifKan 3, pe care poetul mereu il realcàtuia §i-l completa. Ìnceput la Moscova, ciclul se va implini in locurile pe unde poetul va petrece mai tirziu in Europa occidentalä §i in America.
     Ìnstràinat $i de el insu§i §i de prieteni, Esenin termina prin a se cäsätori cu Isadora Duncan, o femee, pe cit se pare, de o spiritualitate superioarà, dar cu 17 ani mai in virstä decit el. Pentru a o insoji intr-un turneu pe celebra dansatoare, Esenin pleacä din tarä, pe calea aerului, la 10 mai 1922, zburind de la Moscova la Königsberg. Se va ìntoarce in Rusia la 3 august
     1	Vol. V, p. 140. Evghenia Isakovna Liv§it— studentà la Universitatea din Harkov, cu care Esenin fäcuse cunojtin^ä in 1920, cind a vizitat acest oras fi a stat acolo la prietenul säu, poetul Povrfki (vol. V, p. 339).
     2	Oare cine dintre noi, atunci, pe puntea cea mare / nu càdea, nu värsa §i nu injura? / Ei au fost pu^ini, cei cu sufletul incercat / care rämineau tari in timpul tangajului. // Atunci $i eu / ame^it de zgomotul infernal / dar cunoscätor matur al muncii mele, / am coborit in cala vasului / , ca sä nu väd värsäturile omene^ti. // Aceastä cala a fost circiuma ruseaseä. / §i m-am aplecat deasupra paharului /, pentru ca, färä sä sufär din cauza cuiva, / sä mä präpädesc / in desmä^ul be^iei.
     3	Moscova circiumelor.