87
UN POÈTE «SLAVO-ROUMAIN» : G. PE5ACOV
389
carea, cu cít este mult pre^ioasà-mi, cu atit mai mult imi pricinue^te durerile rànilor neno-rocire-mi mai sim^itive, aflindu-mà depàrtat de o familie-mi prea dorità, in curs de ani 13 acum, petrecind numai ìntr-o dureroasà corespondents, de departe cu dinsa, plinà de amar si de jale pentru neinlesnirea-mi de a o aduce lingà sine-mi si a ingriji de càsàtoria fiici-mi unice ce o am in virsta de màritat acum, si de adoptare unui fiu-mi in virstà de ani §aptesprezece, dupà neapàrata-mi datorie pàrinteascà. Care pricinà mà face, din cel mai fericit ce ar fi sa fiu, cel mai nenorocit in lume. §i pentru care alerg cu atita dorin^à la vreme de bàtrìnel;e a càuta o chivernisealà, prin care sà-mi jirtfesc toatà neatìrnarea §i libertatea pà carii ideile-mi filosofice a $tiut a le premuri mai bine §i a le preferenza decit, toate bunàtà^ile lumii ace§tiea?
     §i a?a dintr-atitea, dupà vremi, destoinicii prin carii am trecut, silit mà vàzuiu a mà face sà zac in Tìrgul Jiului : cind ìnvà^àtor de copii, cìnd tilmaciu de hrisoave, cind poet làudàtor virtu^ilor heroicefti §i cìnd ceasornicar cirpaciu sau doctor de ceasornice §i tàmàduitor de oameni cu patimi desnàdàiduite de doctori, pentru care doctorii mà numea ciarlatan, fiind farà diplomà, iar cei ce se tàmàduia, mà numea Ipocrat I Peste aceea §i avocat pri-cinilor multe din locul nomoliri-mi, numai prin condeiu, nefiind la starea de a ^inea cheltuielile drumurilor §i ale judecà^ilor. Apoi, §i in generai secretar la to^i cei ce avea(u) trebuin^à : cìnd la rumàneste, cìnd la grecete, cind la sìrbe^te ?i cìnd la bolgàre§te. Si cu toate acestea
      Pe la mijlocul leatului 1834 lea, fàr de veste, binevoind milostiva-mi soartà, mi-a deschis un drum de mingiiere, pentru care to^i boerii Gorjului dobindirà pricinà a mà ferici, ìntre-cindu-se care din care a se aràta mai voitoriu-mi de bine prieten, ce, nàdàjduind cà eu nain-tind le pociu fi $i lor de cite únele mijlocitor !
     Acest drum a fost cà dumneaei, ràposatà acum mare Dvorniceascà Catinca Bibeasca, avind trebuin^à, m-a pohtit a-i tàlmàci hrisoavele mo^iilor sale §i ca sà mà indatoreze de a merge in Craiova a i le tàlmàci, iar nu in Tirgul Jiului, dupà sistema mea, imi fàgàduise de galantonà, dupà ìnbil^ugatà platà a trudii mele §i ciraclìc spre reinvierea-mi in lume, adicà, recomandindu-mà odraslelor sale : d. Barbu de Stirbei $i d. Iorgu de Bibescu, cei ce formeazà. ni$te stilpi ai patriei, in rindul celorlal^i ca $i dumnealor. De unde mà sim^ii §i eu bucurindu-mà mai ales vàzind cà to^i incepuserà a mà ferici pentru deschiderea unui drum ca acela ce se nàdàjduia cu ìncredin^are de càtre to^i, cà negrejit mà va scoate la limanul fericiri-mi. Si làsindu-mi calabàlìcul case-mi (care nu-1 trecusem in ^ara nem^eascà cìnd trecusem cu familia-mi la 1828 cum mai sus aràt) ìntr-o casa romanticà la marginea ora^ului Gorj, pe seair.a unor slugi numai, sub privegherea a vreo cì^iva prieteni zici, cei ce mà indrumaserà mai cu seamà, ca mai ferbinte doritori-mi de bine, ca sà merg negre^it §i sà nu las acest fel de norocire ce mà asteaptà ca sà-mi scape din mìnà, am §i mers, unde, in curs de patru luni, sàvir^ind tàlmàcirea hrisoavelor ràposatului pomenit §i cinstindu-mà cu 40 de ducaci chesaricefti (se in^elege cà, cìte 10 ducaci pre^uindu-mi jertfirea pe lunà) care desi nu proporzionai pe seama profesie-mi rarnice §i a nàdejdi-mi insúflate de mai inulti, darà incà zicindu-mi-se cà sà stau locului in Craiova pinà a merge dumneaei la Bucuresti si a-mi gàsi vreo chivernisealà, ià-gàduiala de ciraclìc covirsea toatà proporla.
     Dupà care si venind aici dumneaei §i vestindu-mi ca sà viu si eu pentrucà mi-a gàsit slujbà, orinduindu-mà la ínaltul Divan Crimenal, (cu) cite lei 500 leafà pe lunà, cu bucurie am alergat, fàr de a mai merge pe la Tirgu-Jiului. ìnsà, venind aici, toatà bucuria mi s-a schimbat in mihnire, cind mi-a spus dumneaei cà s-a fost orinduit la aceea carierà unui Zo-tovici $i ca sà fiu ingàduitor pu^intel pinà a unelti d. Sterbei a fi orinduit tilmaci de hrisoave, cu leafà din partea statului, cari ar fi mai de neapàratà trebuin^à si mai potrivit mie §i pricinuitoare de incàperi la dragostea celor mai mari magnaci, prin carea, apoi, sà pociu dobindi mijloace spre desrobirea dreptà^ilor mele prin dreaptà judecatà.
     Bucurìndu-mà §i la aceasta, am ràmas ingàduitor, cu cheltuialà pe deagata la han §i cu dute-vino pe toate zilele, asezind pietrile uli^elor prin ploi, prin noroaie, prin vijàlii cu pulberi, prin viscoale §i prin geruri.
     ìntru aceastà vreme, coborind familia-mi din ^ara nem^eascà in ^ara sirbeascà, cu reco-manda-fia de la fra^ii sotiei mele, cei ce se aflà in slujbà chesarocràiascà §i de càtre un unchi al lor din Rosia, graf Gheorghe Emanuel Arsenievici, guvernatorul fost al Sevastopolului, la linia Cavcasului, càtre prin^ul Serbiei, Milo? Obrenoviciu, am fost poftit de càtre ìnàlZimea sa de secretar la greceste §i rumàneste.
      Eu ìnsà, doritor fiind a-mi da sfirsitul vie^ii mai bine in patria-mi, unde zac oasele maici-mele, fra^ilor §i ale copiilor miei §i unde ràsuflà incà aerul vie^ii si alte neamuri d-ale mele