39
UN POETE «SLAVO-ROUMAIN. : G. PESACOV
391
sufleteascá-mi, imi aduseiu aminte de vechiul proverb al bátrinilor no§tri ce zice : Vai de broastele unde se táválesc bivolii» !
     D. Sterbei dupa aceea pleacá la Odesa, $i eu, apucat de creditori-mi incepúiu la jálbi catre mária sa vodá, obstescul milostiv párinte. La cea dintii mi se (dete) luminatá rizulu^ie catre Departamentul Dreptá^ii, ca sá urmeze ofisului luminat la raportul sáu de la 1836. La cea de a doilea mi se dete ráspuns prin graiul d-lui Petrescul, cá canalurile judecátii drepte sint slobode pentru fie?cine $i cá pociu a-mi cauta dreptul de la acela ce m-a orinduit in slujbá fár de stirea márii sale — adecá, púncele sá se apuce ín luptá cu un elefant !!!
     lar celelalte rostind a fi supárátoare ínnaltului auz (dupá proverbul vechiu, cá :«De prea mult kirie eleison s-ar fi supárind §i Dumnezeu », mi se insemna numai cu ni^te semne iero-glificeyti de cari altádatá negre^it cá asi fi rls, dar atuncea urma ca sá pling prea amárit, nemairámlindu-mi la cine a cere ajutor.
     Dar plecSnd §i mária sa prea inál^atul nostru Domn la bái, $i dumnealui Marele Logofát al Dreptátii inapoindu-se de la Odesa, ?i fiind cá íntr-acelea ráposata maica dumnealui, milostiva patroana mea ími trimisasá §i aici un hrisov incá de i-1 tálmácisem, §i care fiind ros la vreo §ase locuri má silisem cu mare bagare de cap de ghicisem din coprinderea cealaltá a lui si cele ce lipsea de prin rupturi §i le ínsemnasem cu numere deosebite in dosul traducerii, a?a de fireste, incit §i cel ce 11 scrisase, de ar fi inviat, n-ar fi putut tágádui cá n-au fost intocmai. Nádájduiam cá acum incaiu, luindu-se in mai de aproape bágare de seamá a mea deosebitá iscusin^á, va face mare intipárire la veri care íl va vedea $i pre^uit fiind dupá cererea cuviintei, mi se va mijloci mai cu deadinsul statornicirea cu leafá intr-o slujbá ca aceea atlt de delicatá §i prea mult trebuincioasá Patrii; ca una ce tóate proprietá^ile mo^iilor acestei ^ári atirná de la asemenea hriasoave, precum §i áltele, drepturi de neame^aguri ale lácuitorilor ei.
     Fuseiu chemat de d. §tirbei intr-una din dimine^ele zilelor cu pomenitul hrisov ?i fár de a se lúa in mai aproape bágare de seamá acea a mea iscusin^á deosebitá, pentru carea eu atít má íngínfam, fu hrisovul luat si pus pe o masa, dimpreuná cu traducerea sa, cu
o	indiferentá nepotrivitá inaltu-inváfaZilor $i fuiu gratificat de galantónie numai cu doi duca^i chesaricejti, pentru o trudá-mi de §aisprezece zile §i alergáturi-le-mi incá de patru, care fac 20 (venindu-mi de toatá zioa po lei 3 si parale 8). Mai mult ceva de cit ce agonise^te un bragagiu de pe ulite sau ?i mai pu^in Dar tot fu mai mult decit la 112 bucáti de hrisoave ale casei domniei sale, ce, únele de tot traducindu-le, iar áltele numai ecstractul, esentia luin-du-le, dimpreuná cu d. N. Iliescul secretarul cinstitei Eforii a Scoalelor ?i trecindu-le in condicá fuseiu miluit la 1835, de galantoma, cu 1 cervon^, de cátre generozitatea domniei sale. Pe care, de nu-1 priimeam, negre^it cá nu erea sá má creazá cá eu sint scápátat. Totodatá putea ?i ambicia domniei sale a i se ataca !
     Dar cu tóate acestea, n-am putut ingádui de a nu-i ráspláti aceastá galantónie a domniei sale cu o anticá de peatrá (cu inchipuirea lui Cur^ie hraboru lroman, cel ce pentru izbávirea patriei sale, Koma, a sárit cáláre in prápastia ceeá cé se deschisese in amijlocul Romei, ca si
o	inghi^á toatá, ?i pe loou, du pa sárirea intr-insa, s-a astupat; pá carea i-am dedis-o drept suvenire, la plecarea domnii-sale la Paris, dar cine §tie de n-a prins §i ea locul hrisovului atunci!)
     Dar, aducindu-si aminte de nádej dea-mi cea hrápitá, printr-a mea lacrimare, má intrebá de má mul^umesc cu lei 300 pe luná, ca sá má orinduoascá pomosnic la vre o masá a can^elari-ei cinstitei Logofe^ii: La care, ii ráspunseiu cu umilintá, cá $tie dum-lui foarte bine cá am fost adus aici nu nádejde de a fi avucat la Divanul Criminal, po 500 pe luná. Dar, cu tóate acestea, la o secetá mare fiind buná §i grindina, cautá a fi mul|umit, numai sá fii cu un ceas mai nainte, cáci am ajuns cu sufletu-mi in din^i. §i fuiu mingiiat cu patronicesc zimbet, zicindu-mi-se : «Pasá de te odihne^te cá eu ingrijesc !»
     Dupá aceea insá, trecu o iarná §i o vará intreagá §i eu tot in nádejde má odihneam pe la hanuri, vinzind tot dupe sufletul meu $i mincindu-1. Si peste aceea rámiind mai pu^in ?i de cit nimic, pentru cá incápusem si in grele datorii, dupá ce numai aveam nimic ! — Dar, ca sá se implineascá tocmai la mine proverbul cu omul ce zice : « Dupá moarte—si cal de ginere ! », imi veni §i veste atunci de la Tirgu-Jiului cá mi s-a jáfuit casa ?i ca sá alerg mai curind de a-mi stringe incailea rámáíjitele §i, fiind ho^ii prin^i, sá-mi caut $i celelalte,- spre despágubire-mi, piná a nu incápea in miinile celor mai mari de cit ei.
     Judece-se acum; ce eream sá fac éu? De cit a má face ceífitor, dupe sfátuirea unor iubitori de omenire !	■ <