450
I. PETRICÄ
la Paris 1. Farà indoialà cà atìt romànii cìt si polonezii vedeau asemànàrile existente in situala lor. §i unii si altii militau pentru dreptul la existen^a nationalà a popoarelor lor iar colaborarea dintre ei a dus chiar la actiuni armate comune 2.
    In deceniile V—VII ale secolului trecut, polonezii au reusit sà tinà pri-virile popoarelor Europei a^intite asupra acestei pàrti a continentului nostru stràbàtute de zvìcniri dramatice.
    In anii 1848—1849 polonezii luptà pretutindeni unde izbucneste flacàra revolutiei. Generalul Wojciech Chrzanowski primeste comanda trupelor piemonteze, iar generalii Józef Bem, Henryk Dembiriski si Jdzef Wysocki comandà trupele maghiare, atràgind asupra polonezilor simpatia popoarelor.
    Insurec^ia polonà din ianuarie 1863, ìnàbusità crìncen, face ca din nou privirile Europei sà fie indreptate asupra „nenorocitei Polonii“ cum spunea, cu profundà compasiune, Al. I. Cuza.
    Toate aceste evenimente au stìrnit nu numai admiratia popoarelor fatà de polonezi, ci si dorinta lor de a cunoaste mai bine viata politicà si spiritualà a acestui popor.
    La Paris, poetul Adam Mickiewicz ìsi inaugura in 1840 cursul de litera-turà slavà, introdus special pentru el, si pinà la 1844 avea sà strìngà in jurul sàu tineretul din numeroase tari, care se afla in capitala Frantoi, atràgindu-si nu numai pretuirea, dar fi veneratia lui 3. In perioada de aparitie a publica-tiei „La Tribune des Peuples“ (1848—49), rolul lui Mickiewicz in miscarea democrat revolutionarà creste. Al. C. Golescu va nota in corespondenta sa cà „La Tribune des Peuples“ este ,,o adevàratà tribunà unde se discutà prò si contra (subì. aut. n.n.) problema nationalà a nationalità^ilor Europei Orientale (...) Redactia ziarului ne dà ghies sà-i dàm articole“ 4.
    Numerosi romàni 1-au cunoscut personal pe Mickiewicz, audiindu-i cursu-rile, colaborind la „Tribune des Peuples“, ori frecventindu-i casa. Printre ei pot fi amintiti fratii Bràtianu, fratii Golescu, C. A. Rosetti, Ion Eliade Ràdu-lescu, Ion Voinescu, Nicolae Bàlcescu si altii5.
    Adam Mickiewicz se bucura de un mare prestigiu politic si literar in Europa, fi cu sigurantà cà cei care i-au audiat cursurile, i-au cunoscut fi opera.
      1	Cf. P. P. Panaitescu, Emigrafia polonà fi revolufia romàna de la 1848, ìn Studii fi documente, Bucuresti, 1929; idem, Revolufia romàna de la 1848 fi alianfa polonà, în Rsl, Vili, 1963.
      2	Cf. O. Bädina, Participarea grupàrii democrat revolutionäre poloneze la acfiunile revolutionäre din Moldova fi Tara Romàneascà ìn 1848, ìn „Studii si materiale de istorie moderna", vol. Ili, 1963; D. G. Ionescu, Date noi despre „episodul polonez“ in revolufia munteanà din 1848, în Rsl, Vili, 1963; S. Dragoni ir, N. Bàlcescu in Ardeal ìn „Anuarul Institutului de istorie na-ponalä“, Cluj, V, 1930.
      3	Cf. St. Ü-ukasik, Quelques contributions à l'histoire des relations intelectuelles entre les pays roumains et la Pologne au XlX-e siècle, în „Archivum Neophilologicum“, II, Cracovia, 1937, p. 66 — 67.
      4	G. Fotino, Din vremea renasterii nationale aTàrii Românefti. Boierii Golesti (Afezämintul Cultural „Ion C. Brätianu"), II, Bucureçti, 1939, p. 257.
      5	Cf. St. Wçdkiewicz, Mickiewicz w literaturze rumuriskiej. „Ksiçgi Narodu i Pielgrzymstwa Polskiego“ w Rumunii, in „CZAS“, nr. 9, din 13 ian. 1921.