202
A. VRACIU
in confederale cu Polonia, dar feudalii lituanieni, càpàtau o mai mare indepen-denfà, garantatà, in orice caz, pe tot timpul domniei lui Vytautas.
    In anul 1401 Uniunea polono-lituanianà este restabilità, cu pàstrarea autonomiei statale a Lituaniei.
III.
    Unitatea limbii, culturii fi viefii materiale din vechea Rusie incepe sà se destrame mai cu seamà in secolele al XlII-lea — al XlV-lea, dupà invazia tàtarilor fi Jnstaurarea puterii feudalilor lituanieni pe teritoriile bieloruse fi ucrainene. in tot acest timp, cultura populatiei slave din teritoriile de vest ale Rusiei exercità o influenfà extrem de puternicà asupra lituanienilor 1. Astfel, toate actele statale erau emanate in afa-numite limbo, rusà 2 ; in prac-tica juridicà cnejii lituanieni foloseau Russkaja Pravda, care, ceva mai tirziu, fi anume in secolele al XV-lea — al XVI-lea, a influenzai considerabil intocmirea legilor orinduirii feudale in Lituania. Marele cneaz Ivazimir (1440), fiul lui Jagello, impreunà cu sfatul fàrii (rada), elaboreazà, la 1468, o colectie de legi, care confinea unele norme juridice luate din Russkaja Pravda. Studiind documentele juridice lituano-ruse din secolele al XlV-lea — al XV-lea, se constata pretutindeni existenfa fi dominala, in aceastà epocà, a obiceiului pàmintului (de provenienfà rusà) 3. Sub influenza unor cneji fi boieri din re-giunile apusene ale Rusiei, o parte a feudalilor lituanieni trec la religia orto-doxà 4.
    Extinderea granifelor statului lituanian, in timpul domniei lui Algirdas, pe seama cuceririi unor noi teritorii ale vechii Rusii (mai ales teritorii ucrainene), a accentuai fi mai mult influenza culturii slave asupra celei lituaniene.
    in limba rusà, folosità in scris in Marele Principat Lituanian se imbinau, insà, demente din toate idomurile slave de ràsàrit. in secolele al XlV-lea — al XVI-lea, limba aceasta devine limba administraZiei, a justiZiei, limba cro-nicilor fi a literaturii artistice in generai. De fapt, una din legile generale de dezvoltare a limbilor literare la popoarele din Occident fi Orient, in epoca feudalà, o constituie folosirea unei limbi clasice ca limbà scrisà fi literarà : sanscrita, araba, chineza, persana, latina, slavona, germana 6.
      1	Vezi Istorija Belorusskoj SSR, vol. I, Minsk, 1954, p. 65.
       2	Cf. J. Otr^bski, op. cit., vol. I, p. 28. Pe teritoriul Lituaniei au fost descoperite §i inscriptii in limba rusà propriu-zisà. Cea mai veche dateazà din secolul al Xl-lea — al XII-lea. Vezi E.F. Karskij, Trudy po belorusskotnu i drugim slavjanskim jazykatn, Moscova, 1962, p. 52.
      3	Vezi $iL.I. Kolomiec, Nabljudenija nad terminologileskimi s,oletanijami v vostolnoslavjan-skich zakonodatel'nych dokumentach, v svjazi so sravnitel’no-istorileskìm ich izuleniem, „Vseso-juznaja konferencija po slavjanskoj filologii", Leningrad, 1962, p. 89.
4	Cf. Istorija Belorusskoj SSR, vol. I, p. 65. La 1434, printr-o lege, Jagello si Sigismund
(1432—1440) conferà feudalilor ortodoc^i drepturi egale cu cele ale artistocra^iei catolice.
      6 Cf. ¡pi Istoria universali, vol. II, p. 807 : „In dezvoltarea sa istoricà, poporul lituanian a fost strins legat de poporul rus. ìn statuì lituanian, s-a adoptat limba si grafia rusà. Dreptul lituanian s-a dezvoltat sub influenza celui rus. Cultura rusà a pàtruns intr-o màsurà apreciabilà in Lituania".
      6	Cf. culegerea de articole Problemy obrazovanija i razvitija literaturnych jazykov, Moscova, 1957 (sub redac^ia lui V.V. Vinogradov). In ceea ce priveste situala slavonei, vezi A.S. Budilovic, ObSleslavjanskij jazyk v rjadu obUich jazykov drevnej i novoj Evropy, vol. I —II, Varsovia, 1892, unde e vorba ¡pi de redactiile ei.