334
DIOMID STRUNGARU
sa acorde, in cercetàrile sale de doctorat, intìietate filologiei, exprimìndu-si totodatà satisfaccia cà, la sugestia sa, Bàrbulescu s-a decis sa aleagà ca tezà de doctorat Ortografia chirilicà la romàni 1.
    Nu intimplàtor loan Bogdan il ìndemna atìt de stàruitor pe tìnàrul sàu elev ca, in cercetàrile acestuia asupra ortografici chirilice din textele romà-nesti vechi, sà punà accentui pe filologie. E1 stia, de la Hasdeu mai ales, cit de necesarà era o minu^ioasà analizà a grafiei chirilice, in lumina cercetàrilor de filologie slava si romàna, pentru a constata realitatea fonetica de sub invelici celor peste patruzeci de semne ale alfabetului chirilic, cu care s-a scris románente patru-cinci secóle la rìnd. Aceasta constituía pe atunci, in aprecie-rea lui Bogdan, o temà „de loc prea usoarà", tema care a ràmas de altfel insolubilà pina in vremea noastrà 2.
    In a doua scrisoare, din 17 ianuarie 1900, dupa ce loan Bogdan justifica ràspunsul „asa de tìrziu'' (fiindcà nu gàsise prilejul sà discute cu ministrul Ìnvàtamìntului cererea lui Bàrbulescu referitor la prelungirea bursei), ìimul-^umeste pentru faptul de a-i fi dedicat, trecindu-i numele alàturi de al lui Hasdeu, teza de doctorat. Il ìndeamnà apoi sà-si traduca teza, ca sa poatà fi publicatà in „Convorbiri literare'', sugerìndu-i ideea sà pregàteascà si alte articole pentru aceeasi impunàtoare publicatie din acel timp, a càrei conducere tocmai o primise.
    Dintr-o altà scrisoare, trimisà la interval de o luna (18 februarie 1900), precum si dintr-o carte postala expediatà cìteva zile mai tìrziu (22 februarie), aflàm cà loan Bogdan stàruia la minister „in favorul" lui Bàrbulescu, pentru a-i obtine prelungirea bursei. Ìntìmpina insà unele dificultàti, dupà cum cu greu se putea rezolva si o a doua problemà, strìns legata de prima : plasarea lui Bàrbulescu intr-un post corespunzàtor pregàtirii sale. Bogdan avea deci motive ìntemeiate sà-si manifeste satisfaccia, in scrisoarea sa din 6 aprilie 1900, cà obtinuse de la D. Onciul, noul subdirector al Arhivelor Statului, dupà retragerea lui Hasdeu, promisiunea de a rezerva pentru Bàrbulescu „postul de translator din limbile slave".
    N-a trecut decìt o lunà, pentru ca Bogdan sà se vadà nevoit sà-1 anunte pe Bàrbulescu (prin scrisoarea din 6/19 mai 1900) despre dificultàtile ivite si in calea acestei rezolvàri. S-au scurs alte cìteva luni pìnà cìnd (la 18 august 1900) loan Bogdan putea sà-si ìnceapà scrisoarea prin cuvintele : ,,Mà bucur cà te-a numit in sfìrsit la Arhive". Nu in aceeasi màsurà s-a declarat satisfàcut la primirea acestei ìnstiintàri Bàrbulescu, care insista pentru un post la Uni-versitate, post ce nu intra in prevederile Ministerului invàtàmìntului, strìm-torat de eriza economica prin care trecea ¿ara.
     Ìntr-o situatie si mai dificilà s-a gàsit loan Bogdan atunci cind (la 8 sep-tembrie 1901) trebuia sà-1 convingà pe Bàrbulescu cà nu era recomandabil sà concureze, alàturi de Ion Bianu, la catedra de istoria literaturii romàne, in primul rìnd pentru faptul cà nu se pregàtise pentru aceastà disciplina. Dupà ce li aratà temeiurile pentru care nu poate fi numit ,,de-a dreptul pro-
     1	Vezi In Anexa I, nota 2.
      2	Pentru unele amànunte in aceastà privinosi., vezi articolul nostra Cu privire la transcrierea textelor chirilice, in „Limba romàna", XV, 1966, nr. 2, p. 145 — 161.