248
ELENA LINTA
    —	vocala g este in general corect intrebuintatá (de ex. HftaKAMTH ca, kPíaxa, f. 1, Aíc^Tf, ca f. 4v), doar in rare cazuri intílnim denazalizarea g > ja (a), sau confuzia celor douá litere, de exemplu : níJKanii«, HdCTOiaumK (f. 1), HdMdTKKK (f. 3), taKAMWiiiTi« (ín loe de laKrtiaWiUiTio, f. 1);
    —	trecerea vocalei é>e: kpíaia (f. 1);
     —	notarea sonantei r' prin hp : mkpk’wh, riKpKOA\c>\- (f. 1).
    In urma analizei paleografice si lingvistice am ajuns la concluzia cá textul a fost scris in Moldova.
    Manuscrisul prezintà doua ínsemnári din secolul al XVII-lea. :
     1.	La f. 2 jos : Kdfcnjrtf koíko(a¿) k ¿vk (t) [...] (Vasilie Vóievod in anuí...), poate cu referire la Vasile Lupu. Impedimentul in aceastá lectiune il con-stituie faptul cá literele ch pe care noi le-am considerai suprascrise, nu se mai vád astázi, ráminind vizibil doar kíaie.
     2.	La f. 3, printre ornaméntele unei initiale sint scrise mai multe cuvinte disparate, care par o incercare de condei.
     2.	Apostolul lui §tefan, sec. XIII, B.A.R., ms. si. •20.
    A fost descris1 de A. Jacimirskij 2 fi de P. P. Panaitescu3 sub titlul Apostol. Deoarece ne este cunoscut numele scriptorului principal al manuscri-sului, pentru a-1 individualiza dintre lucràrile numeroase cu continui similar, propunem sá fie numit Apostolul lui §tefan. ín privinja vechimii, o acceptam pe cea stabilita de P. P. Panaitescu (A. Jacimirskij si D. P. Bogdan4 dateazá manuscrisul in secolul al XII-lea — XlII-lea).
     Este un manuscris incomplet, continind 215 file, scris de trei scriptori, in regiuni diferite. Partea cea mai veche o constituie f. 71 — 173 v, scrise de pisarul §tefan, dupa cum reiese din doua ínsemnári fácute de autor la f. 127 (GTtijsdH noriHCd 'a scris §tefan') fi la f. 165 v (Gté^jn '$tefan').
     Partea aceasta, cea mai veche, este scrisà la inceputul secolului al XlII-lea, pe pergament de buná calitate, cu ornamentatie sumará, sobra, in rofu, cu motive geometrice, sud-slave.
     Limba prezintá únele trásáturi ale redactiilor sirbocroatà fi medio-bul-gará, de exemplu :
     —	trecerea y >i : nHT-kbsujJH ca (f.132) :
     —	confuzia vocalelor nazale : A^nioAioy, hph.wkiuiAbiMuiÉ (f. 95), c k mhowi (f. 95v), np-kK-KJKdbftTh (f. 94), pékoui*, npopíKouui (f. 152 v), K-Kag-kCTHui* (f. 153).
      1	Mentionám cá ín cazurile ín care manuscrisele au fost descrise anterior, nu insistám decit asupra elementelor care lipsesc din descrierile respective (cum ar fi caracterizarea lingvisticá, date despre filigrane ?i ilnminatii), cínd interpretarea noastrá diferá de cele anterioare (de exemplu, ín cazul lectiunii unor ínsemnári, sau a stabilirii numárului de scriptori), sau cínd decrierea noastrá tinde sá completeze, sá expliciteze únele probleme (cum ar fi determinarea continutului, ín special la manuscrisele fragmentare). Vom cita ín cadrul acestui articol fi o serie de manuscrise de la únele biblioteci din tará, pe care nu am avut posibilitatea sá le cercetám. ín acest caz ne vom baza numai pe descrierile anterioare fi va lipsi analiza lingvisticá.
      2	A. Jacimirskij, CAaemcme u pyccme pyKonucu pyMbwcKux 6it6.iuomeK, St. Petersburg, 1905, p. 119.
      3	P. P. Panaitescu, op. cit., p. 32.
      4	D. P. Bogdan, La mise en valeur des fonds de manuscrits. ... p. 588.