534
CRITICA 51 BIBLIOGRAFIE
rusà, dupà cum se $tie, cu douà sensuri : 'antroponime in generai, cu alte cuvinte nume de persoane' si 'un anumit tip de antroponime : numele de bo-tez' ; iatà ìnsà cà in lucrarea de fajà ni se propune un al treilea sens : 'prenume §i porecle luate la un loc' (v. p. 24). Corespondentul rusesc al rom. apelativ se serie de obicei apelljativ, uneori appeljativ, deci cu consoane duble (desi inconsecvent : cìnd cu doi de l, cind cu doi de p ; comp. fr. appellatif, it. appellativo etc.), pentru ca in paginile lucràrii de care ne ocupàm sa se adopte o nouà solu^ie, scrierea cu consoane simple : apeljativ (v. p. 7). 0 a treia solufie, in plus fa^à de cele existente in uz, poate duce oare la unificare ? Nu cumva ea complica lucrurile $i mai mult?
    In cele ce urmeazà ne permitem sa facem cìteva observafii, privind mai ales etimologia si formarea unor cuvinte, de pe urma càrora ar putea profita o nouà edi^ie a lucràrii.
    Printre numele noi, apàrute dupà revolutie, sint amintite : Leonina, Pavlina, Èraida (p. 71), despre care se spune cà sint formate prin compunere. Leonina, dupà pàrerea noastrà, este un derivat : s-a format de la Leon, prenume masculin, cu ajutorul sufixului -in(a), pe care il intilnim in structura unor numeroase formatii neologice de acum 50 de ani : Èlektrina, Ènergina, Lenina, Marksina, Nojabrina, Oktjabrina1 etc. Cel de-al doilea prenume, Pavlina, este un ìmprumut din neogreacà (unde Pavlina s-a format cu acelasi sufix, amintit mai sus, care poate fi usor recunoscut in formatii grecesti pàtrunse, unele din eie, in antroponimia romàneascà : Anghelina, Asimina, Lefterina etc.2) sau, eventual, din bulgara, unde poate fi gàsit in aceeasi formà 3. In sfìrsit, Èraida nu s-a format prin compunere, ci prin contaminare (autoarea indicà, pe bunà dreptate, formele Èra si Iraida), è iniziai putìnd fi explicat si ca hiperurbanism.
     In sectiunea consacrata numelor derivate se enumerà, la p. 72, o serie de „formanti" pentru prenumele calendaristice rusesti : -in (Konstantin, Longin, Valentin), -an (Afrikan, Dem'jan) etc. Dacà ne gindim cà asemenea nume s-au format in slava bisericeascà (prin suprimarea morfemelor finale latine fi grecesti, -us si -óq : lat. Constantinus, Longinus, Valentinus, Africanus, gr. Aajuiavóg), de unde au pàtruns in vechea rusà, cu greu am putea admite formanti de tipul -in, -an etc. Aceste finale, identice ìntr-o serie de forme contemporane, ar putea fi considerate afixe (formanti) dacà s-ar fi atasat la un radicai (or, nume de tipul Konstantin nu s-au format de la Kon-stant-, radicai inexistent) sau dacà ar fi folosite, acum, la formarea, dupà acest „model", a unor antroponime noi 4.
    S-a format prin sufixare, in cadrul unor antroponime ca Novokrescen, Sladkopevec (p. 75), numai cel de-al doilea termen al compunerii (-krescen, -pevec), in timp ce compusele respective, in intregul lor, sint nesufixate (spre
     1	Vezi, de ex., articolili nostra : Efemeride antroponimice in Umba rusà actualà, „Analele Università^* Bucuresti", Seria iptiinfe sociale, Filologie, Anul XVII (1968), p. 479.
     2	Al. Graur, Nume de persoane, Bucurefti, 1965, p. 125.
      3	Id., ibid.
     4	Este semnificativ faptul cà in caznri ca Tvorim, Radint, Ljubim, formate prin scurtare de la Tvorimir, Radimir, Ljubimir (p. 126) autoarea se pronunci categorie ¡mpotriva carac-terului afixal al finalei -im.