TRADITIE SI INOVATIE ÎN BASM
481
reazà 26 minute (II, 51 — 68), formula respectivà apare de doua ori in forma simplà, iar de doua ori combinata cu formulele amintite :
      „¡ji-au plecat. Au plecat pin codri, pin zàhàstrii, pin pustietàt- Iac-o agiuns la sorâ-sa ôç mai mare" (II, 56, 58) ; ,,Iar-o plecat, pin codri, pin zàhàstrii, pin pustietàt. Ca cuvintul d'im po-vçste, Dumnezeu la noi soseçti, mai mindrâ §i mai frumçsa inaint’e iest’i! Ciont 1 — „Leve?!“. Au afiuns la Sfìnta Vineri" (II, 59, 60).
     La Gh. Zlotar, ca si la alti povestitori de altfel, repetarea unei formule de mai multe ori, ìn cadrai aceluiasi basm, se face cu o anumità moderatie. în basmul citât, de pildà, exista peste zece situatii care ar fi permis folosirea for-mulei „pin codri, pin zàhàstrii, pin pustietàt“ (împàratul pleacà ìn càutarea frunzei de nuc „cari sâ cîntâ sîngurâ“, cele trei fete pornesc, pe rìnd, in ìntìm-pinarea împàratului etc.) ; cu toate acestea, numai patru din aceste situatii sìnt marcate de formula, care, dupa cum am aràtat, se répéta identic numai de doua ori.
    Notàm, de asemenea, faptul ca in formula traditionalà care marca lupta cu zmeul sau calea lunga strâbâtutâ de erou, se folosea elementul T („zi de vara pînà-n searà“) ; în noua formula apare elementul S. Cu toate aceastea, repetarea de trei ori a elementului S („pin codri, pin zàhàstrii, prin pustietàt“) marcheazà foarte sugestiv si durata actiunii, ìndeplinind astfel cu succès si funcfia elementului T.
    Am ìntìlnit o formulà cu elemente noi si in basmele altui povestitor. Este vorba de I. Duroi care, pentru a marca drumul ìndelungat parcurs de erou, foloseste urmàtoarea formulà : ,,Ei, cine ftie cît a mers, cale lungà si dâpârtatâ çi dà Dumnezâu uitatâ“ (I, 567). Uneori povestitorul schimbà formula, pàràsind si rima prezentà in exemplul citat : „Apài mìnà iel pìn pustie-tate, Dumnezàu ftie, cale lungà si bàtutà, Dumnezàu sà-1 ftie cìt a umblat iel pin pustietate“ (II, 151).
     în cadrai formulelor care definesc actiunile eroilor, repetarea anumitor verbe constituie un procedeu destul de frecvent. Acest procedeu capàtà o amploare deosebità in basmele povestitorilor contemporani. De regulà, se répéta aceleasi verbe de miscare, primul loc ocupìndu-1 verbul a merge (a se duce). Cea mai frecventà este repetarea verbului de trei ori(I, 347; cf. 348). Mai rar poate fi ìntìlnità repetarea verbului de fase sau de fapte ori (I, 351).
    Acest verb este répétât cu intenta de a sugera proportiile neobifuite ale actiunii, in cazul nostru, ale deplasàrii eroului pe spatii nesfìrfite. De regulà, verbul répétât este la timpul prezent, uneori ìnsà se folosefte fi per-fectul compus (I. 362).
     Spre deosebire de culegerile vechi, in noile ìnregistràri ìntìlnim fi repetitia altor pàrfi de vorbire. Le amintim aici, cu toate ca nu definesc actiunile eroilor, in schimb demonstreazà cu prisosintà frecventà deosebità a acestui procedeu la povestitorii contemporani. Se repetà astfel substantivul, mai aies sub forma de vocativ, pentru a se sublinia, de pildà, insistenta unei chemàri : „Tatà, tatà, tatà, tata“ (I, 359; cf. 364). Repetarea adjectivului are o frecventà mai scàzutà : ,,apà de-aia mica, micà, micà" (I, 193). în acest caz este vorba de un superlativ realizat cu mijloace lexicale, procedeu foarte frecvent si tipic pentru limba vorbità.