METALIMBA SLAVISTICII ROMANEÇTI
101
celaci, indiferent de topica; in oricare din situatii nu se pronuntà succesiv ouà silabe accentuate (comp. véche slava — slava véche, limba véche slava — imba slava véche) ; lungimea determinatului fi a determinantului (determinan-tilor) este aceeafi, constant bisilabicà. Ambele situaci sint, aladar, normale. Dacà in ultima vreme se impune totusi cea de-a doua situale, faptul se explica, credem, prin douà imprejuràri : tendinea, oarecum „hipercorectà“, de a imprima expresiei romànefti un caracter pronuntat diferencial fata de denumirea corespunzàtoare din limbile slave si germana, unde echivalentul rom. vechi este intotdeauna prepus (in timp ce in limbile romanice, inclusiv in romànà, adjectivul calificativ adeseori este postpus fi, in al doilea rind, analogia cu formule ca slava comuna, romàna comuna, latina vulgarà (populará) etc., in care, dupà cum se ftie, determinantul este intotdeauna precedat de elementul determinai. Este semnificativ insà, sub raportul tradirei, cà sla-viftii romàni care preferà varianta topica neologicà, atunci cind sint pufi in situala de a foiosi abrevierea respectiva, recurg tot la v.sl. (fi nu la sl.v. !)
    Destul de ràspindità, pina nu de mult, era fi o alta familie de termeni, formata prin adàugarea determinantului bisericesc, care pune in evidenza una (poate nu cea mai importantà) din func^iile paleoslavei, aceea de a fi o limbà de cult. Este vorba, in primul rind, de termenul veche(a) slava biseri-ceascà pe care il ìntilnim frecvent, alternìndu-se cu alte sinonime, incepìnd din anii '30, la: Grigore Nandrif [19; 2], P. Cancel [9; 121], Al. Rosetti [24; 466], Al. Graur [13 ; 30] f.a. Avem de-a face cu un calc frazeologic cu etimologie multiplà : in primul rind francezà (comp. fr. (le) vieux-slave ecclésiastique2), dar, nu-i exclus, fi de alta provenienza, càci modelul acesta, cu slava substan-tivat, poate fi intìlnit fi in alte limbi (comp. it. slavo ecclesiastico antico, germ. (das) Altkirchenslavisch, en gl. Old Church Slavonic, rus. drevnecerkovnoslavjan-skij etc.).
     ín slavistica noastrà din ultimii ani termenul a fost pàràsit (pe bisericesc il ìntilnim, ce-i drept, in sintagme ca slava bisericeascà sau limba slava biseri-ceascà, dar pentru a desemna perioada ulterioarà, cea slavonà). Se ìntil-nefte totusi, incidental, sub forma limbà slava veche bisericeascà3 (topica inversa pentru limba veche slavà bisericeascà, formula pe care n-am inregistrat-o, insà, nicàieri ; comp. pentru ambele situaci, germ, die altkirchenslavische Sprache, rus. drevnecerkovnostavjanskij jazyk sau mai rar, drevnij cerkov-noslavjanskij jazyk, poi. j$zyk starocerkiewnoslowianski etc.) sau slavà veche bisericeascà [2; s.v. slavà vecheJ, format prin adàugarea ultimului determinant la sintagma, la rindul ei neologicà, slavà veche.
     1	Vezi Dumitru Copceag, Remarques sur la place des déterminants nominaux dans les langues romanes, în ,,XII-ème Congrès International de Linguistique et Philologie Romans: Rapports et communications. Résumés“, Bucureçti, 1968, p. 50 — 51.
      2	Întîlnit, de pildâ, în lucrarea precitati : Les langues du monde. ... p. 68.
      3	în Pàcurariul. . . din 1778 „.. . cuvintele-titlu din limba slavà veche bisericeascà (subi, n) sînt amestecate çi eu unele elemente slave mai noi, de obicei ruseçti" (Mircea Seche, Schiß de istorie a lexicografiei romane, I, Bucuresti, 1966, p. 14). Termenul, notâm în treaeât, are aici mai degrabä sensul de ’slavonâ' !