CRITICA §I BIBLIOGRAFIE 585 lev, in comunicarea, sa, Cine e Ana din inscriptia bulgara gàsità de curind la Preslav (nr. 6 din 1967 p. 82 — 85), probeazà cu argumente convingàtoare cà aceasta este cea de a doua fiicà a eneazului Boris (852—859). Acelasi cer-cetàtor face interesante constatàri pe baza cunoscutei inscriptii din 943 (jupan Dimitrie), descoperità in 1950 la Mircea-Vodà, in Dobrogea. Aràtìnd competenza cu care a fost interpretatà inscriptia de càtre slavistii romàni, autorul o pune in legàturà si cu unele aprecieri ale izvoarelor din Rusia Kie-veanà, ìndreptind astfel teoria gresità a lui Zlatarski privitoare la rolul pasiv (diplomatic si militar) al statului bulgar in fata nàvàlirilor pecenegilor in anul 943. (Inscriptia dobrogeanà si evenimentele din Bulgaria din anul943, in nr. 6/1967, p. 40—48). Destul de rare dar deosebit de interesante si de importante sìnt pentru perioada medievalà, $i nu numai pentru ea, studiile demografice. De aceea, subliniem articolul semnat de N. Kondov, Despre numàrul populatiei din Bulgaria spre finele secolului al XIV-lea (nr. 5/1968, p. 65—69). Pe baza unor izvoare si calcule matematice destul de complexe, autorul ajunge la concluzia cà in a doua jumàtate a secolului al XIV-lea populaba Bulgariei se ridica la circa 1.470.000—1.840.000 de locuitori, din care 1.350—1.700.000 locuiau in sate si 120.000 — 140.000 — la orase. De aceea^i valoare este stud'iul lui Z. Pliakov Despre aspectul demografie al orasului bulgar din secolul al XV-lea §i pina la mijlocul secolului al XVIII-lea (nr. 5/1968, p. 29—47), care, impreunà cu studiile lui N. Todorov si Bistra Jvetkova ne pot da o imagine, fie si numai partialà, asupra oraselor din Balcani in perioada dominatici otomane. Dupà pàrerea autorului, nu trebuie acceptatà teza cà popu-latia oraselor din sec. XV—XVIII ar fi fost predominant musulmanà. Orasele aveau un caracter eterogen, iar turcizarea, benevolà sau silità, fàcea progrese. Dacà in orase, ca Sofia, Silistra etc. predomina populatia musulmana, in aitele, ca Vrata, Nevrokop s.a. predominantà era cea bulgara. Un excelent studiu despre Haiducia in teritoriile bulgare in secolele XV-XVIII (nr. 4 din 1968, p. 31—59) semneazà cunoscuta cercetàtoare Bistra Tvetkova. Bazatà pe documente turcesti descoperite personal in arhive franceze, engleze, bulgare etc. si pe o informare vastà, utilizind o metodà de lucru ireprosabilà, autoarea reuse^te sa completeze cu date noi nu numai actiunile haiducilor din perioada amintità, ci sà modifice si concepì ia foarte simplista despre haiducie ce se mai ìntìlneste si astàzi la unii specialisti. Articolul aduce date noi despre haiducie in Balcani nu numai pentru secolul al XVIII-lea, cind acestea sìnt foarte numeroase, ci si pentru secolele anterioare (XVI —XVII). Studiul ne intereseazà si pe noi, romànii, autoarea vorbind si despre haiducii valahi, de al^ii care se refugiazà in Tara Romàneascà, sau care vin din Transilvania si Moldova. Materialul foarte bogat de care dispune autoarea este bine sistematizat si scris intr-un stil deosebit de elar, alcàtuind unul din cele mai interesante articole ale revistei. ìn ceea ce priveste istoria modernà, numeroase articole si comunican sìnt consacrate studiului Renasterii bulgare si ràzboiului din 1877—1878. Astfel, V. Paskaleva, D. Doinov si M. Gavrilova aratà Situatia, problemele si perspectivele muzeelor §i secfiilor de muzee din Bulgaria consacrate epodi Renasterii. Perioada Renasterii bulgare (1762—1878) este una din cele mai