538
CRITICA §I BIBLIOGRAFIE
prepozifie). Menfinìndu-se insà pe linia adoptatà, automi admite cà raportul dintre actiunea verbului si subiect se manifesta in douà feluri, de unde rezultà cà in limba rusà nu existà decìt douà diateze, dintre care una adiva, iar alta pasivà. In primul caz, forma verbului caracterizeazà subiectul ca executant al ac^iunii, in cel de-al doilea, forma verbului definente subiectul ca obiect al acfiunii, deci ca obiect care suferà actiunea altui obiect. Interesant de remarcat este faptul—semnalat si de L.L.B. — cà in limba rusà nu existà verbe care sà apartinà exclusiv diatezei pasive.
     Opozi^ia dintre verbele la diateza activà si cele la diateza pasivà este, in mod justificat, derivatà de autorul capitolului din opozitia constructiilor sintactice care contin asemenea forme.
    Definita data mai sus diatezei este reluatà si completatà in cursul lu-cràrii de L.L.B, dupà care aceastà categorie flexionarà caracterizeazà integrai structura verbului, exprimatà in opozitia activ—pasiv. In virtutea dialec-ticii, am adàuga noi, cele douà modalitàti de a concepe raporturile avute in vedere sìnt convertibile.
     Ìncercind sà lege intr-un anumit fel rela^ia dintre tranzitivitate §i intran-zitivitate, pe de o parte, si diatezà, pe de alta, autorul aratà cà, in funere de criteriile sintactice, capacitatea lor de a se construi cu complementul direct, verbele rusesti se impart in tranzitive ji intranzitive, iar, dupà criteriile morfologici (prezenta sau, dimpotrivà, absen^a afixului -sja), eie se divid in reflexive si nereflexive. Constatàm, deci, aplicarea consecventà, in acest caz,a principiului dicotomie. Verbele reflexive sìnt in limba rusà intranzitive, in timp ce cele nereflexive pot fi atìt tranzitive, cit si intranzitive. Dupà pàrerea lui L.L.B., mult mai corect este sà intelegem prin diatezà o categorie diferità de tranzitivitate, dar legatà, totusi, de ea. Raportul dintre actiune si subiect reprezintà ceea ce numim diatezà, iar raportul dintre aefiune si complementul direct constituie tranzitivitatea.
     In ceea ce priveste raportul, obiectiv, al verbelor fata de categoria diatezei, autorul distinge douà tipuri de verbe :
     1.	Mai ìntìi, grupa verbelor care pot avea atit formà activà, cit si pasivà (de ex., raznosjat—raznosjatsja ; pobedil—byl pobezdjon) ; aici intrà majori-tatea verbelor tranzitive.
    2.	Urmeazà grupa verbelor care nu au decit forma diatezei active (adiva tantum) (de ex., lezit, kacajetsja etc.) ; L.L.B. ne oferà, in continuare, o clasi-ficare detaliatà a verbelor din aceastà categorie; verbele in discutie pot fi atìt tranzitive, cit $i intranzitive.
     intrucìt formele corelative ale diatezei sìnt diferentiate numai in planul gramaticii, nu si in cel al lexicului (sensul lor fiind acelasi), categoria diatezei este definità corect de autor ca o categorie ce line de domeniul flexiunii, nu al derivàrii, cum considera unii lingvisti (de ex., P. S. Kuznecov si — mai ales — N. A. Janko-Trinickaja). Argumentul invocat de L.L.B. aici i-a fost sugerat de paralelismul formelor in constructiile active si cele pasive.
     1 Vezi Grammatika russkogo jazyka Akademii Nauk SSSli., t. I. Fonetika i morfotogija, Moscova, 1960, p. 410 — 424 (autoarea capitolului : E. S. Istrina. membru corespondent al Acade-miei de ^tiinfe a U.R.S.S.).