30
C. BARBORICÀ
    Karel Teige, promotorul unor cúrente de avangardà ca poetismul si suprarealismul, autor a numeroase poze ostentative, capricios spirit anti-idolatru ifi dàdea seama foarte bine cà in tot ce iacea el traditia ilumàrea ca o fatalitate. Chiar fi atunci cind acuza traditia. Sau poate tocmai pentru cà se simtea atit de incorsetat de fatalitatea traditici cirtea ímpotriva ei si o condamna : ,,ín timp ce pentru Wolker traditia ìnsemna un tonic, o garantie a cresterii organice fi o fcoalà a disciplinei, pentru mine fi pentru ceilalti constituía o vorbà goalà, o eroare fi un cadavru care nu mai putea fi re-animat“ 1.
     Reiese fi din aceste cuvinte cà in literatura cehà fi slovacà care se proclama „revolucionará“, „proletarà“, „nouà“, „socialista“, s-au conturat douà direcfìi principale. Pe una o reprezenta Wolker, urmat de Ivan Olbracht, Marie Majerovà, Peter Jilemnicky, Fraño Král etc. Aceastà directie se dis-tingea printr-o apreciere particularà a tradirei fi misiunii actúale a literaturii. Stilul ei era, in linii mari, clasic, realist. De aceea, mai tirziu va adera la rea-lismul socialist. Voia sà facà o literaturà politicà, ìnfelegìnd prin politic participare permanentà la agitala cotidiana, la luptele de clasà. Jiri Wolker scria : „Arta nouà este pentru noi o artà de clasà, proletarà fi comunista pentru cà principala ei calitate rezidà in legatura strinsà cu viata concretà. Lupta de clasà, lupta proletariatului ímpotriva capitalului, nàzuinta spre o ordine nouà, mai dreaptà fi mai umanà sìnt realitàfi atit de gigantice si atit de zgu-duitoare incit oricine ar vrea sà se mentinà deasupra sau in afara lor, n-ar dovedi autonomia simfirii sale, ci faptul cà nu are niciun fel de simtire. Orice artà autentica a avut un caracter de clasà... Astàzi noi vrem sà luptàm fi sà exprimàm artistic ideile fi intelepciunea clasei proletare, singurei clase care are posibilitatea sà se dezvolte“ 2.
     O	altà categorie de scriitori concep literatura nouà ca pe un imens fi orbitor joc de artificii care exprimà in elanuri, doruri exotice, reverii fi bunà dispozifie, vigoarea fi optimismul clasei proletare, fiind fi ei convinfi, ca fi cei din cealaltà categorie, cà aceasta este singura clasà socialà càreia ii apartine viitorul. Din acest grup au fàcut parte Karel Teige, Yitèzslav Nezval, Jaroslav Seifert, Laco Novomesky. Iatà cìteva citate semnificative : Karel Teige : „Nu este nevoie de artà din viatà fi pentru viatà ci de o artà caparte componentà a vietii (...) Tendinta artei moderne rezidà in functia pe care o ìndeplinefte. Arta modernà e consecventà cu sine atunci cind pàràsefte atmosfera de muzeu fi incepe sà respire aerul puternic fi sànàtos al pàmintului. Ea trebuie sà devinà o admirabilà distraete fi o delectare pretioasà la fel ca filmul, spectacolele de circ fi meciurile de fotbal. Trebuie sà-fi insufeascà aceiafi desàvirfire tehnicà fi elasticitate care caracterizeazà pe atlet sau pe acrobat, funcfionalitatea ireprofabilà a unei mafini (...) Tendinea artei noi... nu poate fi uncontinu tideologic care vine din afarà.. A inocula in mod neorganic, din afarà, unei poezii, román, sculpturi sau tablou o tendinea ar fi tot atit de naiv ca atunci cind s-ar ornamenta construcfia simplà, functionalà fi frumoasà
     1	In memoriam Jifiho Wolkra, 1924, in voi. Vybor z dila, ed. cit., p. 56.
2	Jifi Wolker, O literdrni phsti, 1922, In voi. Diio Jifiho Wolkra, III, Praga, 1948, p. 420.