Vili. ISTORIE
RELATII CEHO-ROMANE IN CURSUL PRIMULUI RÀZBOI MONDIAL1 Jan Urban Jarnik, Josef Spachta, abatele Metodiu Zavoral si soldatii ràniti, romàni de origina, afiati in lazaretele din Praga.
TR. IONESCU-NI§COV
    Introducere. Ìncepind din a doua jumàtate a sec. al XlX-lea, relatiile romàno-cehe si ceho-romàne, — mà refer ìndeosebi la legàturile culturale care, in trecut, au avut un caracter cu totul sporadic — intrà acum intr-o fazà de permanentà cristalizare. Ceea ce caracterizeazà ìnsà natura relatiilor din epoca modernà sìnt tràinicia fi continuitatea. Eie izvoràsc pe neasteptate, in con-textul unor ìmprejuràri lipsite uneori de orice importantà. De obicei, nu ìm-prejuràrile hotàràsc in aceastà privila, eie numai faciliteazà nafterea ra-porturilor sociale. Dincolo de eie se aflà ìnsà omul cu bogàtia sentimentelor lui, cu setea de cunoaftere, cu universul lui sufletesc, capabil sau nu sa recep-teze valori fi idei din sfera curentelor de circuiate continentalà. 0 vibrantà afectiune pentru limba fi firea altui popor ìfi are mai degrabà sursa in resortu-rile profunde ale sufletului omenesc, decìt in cunoftintele efemere fi ìntìmplà-toare dintre oameni. De aceea, nu cred cà simpla ìntìlnire a lui Jan Urban Jarnik cu Const. Georgian, la cursul de limbà sanscrità al lui Abel Bergaine de la Paris, in semestrul de iarnà al anului 1874—1875, a fost hotàritoare pentru elanul cu care Jarnik a studiai graiul poporului nostru, ci, foarte probabil, altceva mult mai adìnc. Mult mai tìrziu, prin 1915, Jarnik a càutat sà arate ìntr-un artieoi, printre aitele, fi ìmprejuràrile care i-au stirnit interesul pentru limba romàna. Ne-am fi afteptat ca moti ve de ordin stiintific — el fiind romanist — sà-1 fi indemnat sà-fi completeze specializarea cu incà o limbà romanicà. Tocmai cà nu ! Càutind sà ràspundà deci la intrebarea, cum de se apucà uneori oamenii sà ìnvete limbi stràine, Jarnik màrturisefte cà acolo, in capitala Frantei, in urma ìntilnini cu Georgian, i-a „venit chiar din senin gìndul sà se apuce de studiul limbii urmafilor lui Traian“ 2. Aceastà explicatie ermeticà, care nu ingàduie nici un fel de comentariu, indicà natura spontanà fi explosivà a acestei hotàrìri. In corespondenta sa cu romànii, Jarnik revine
     1	Textul de fa£à a format obiectul unei comunicàri, ^mutà in cadrul simpozionului cehoslo-vaeo-romàn, care a avut loc la Praga in primele zile ale lunii mai, 1969. Dupà cum se poate vedea, expunerea formeazà un capitol dintr-o lucrare mai mare.
     2	Cf. Cum de invàfàm citeodatà limbi stràine in „Romànul", Arad, V, Nr. 145 din 5/18 iulie 1915.