540
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
in cele ce urmeazà, numai la douà chestiuni care ne preocupà, fi anume la categoria numàrului gramatical fi la cea a diatezei verbului. Cele douà sarcini au fost distribuite — in mod firesc, dupà preferinje, — primul dintre autorii recenziei abordind problema categorici numàrului 1, cel de-al doilea — diateza.
     S-ar cu veni, poate, sà facem (fi chiar o sà facem), in prealabil, unele consideraci care sà punà in luminà felul in care V.M.N. ifi formuleazà concepfia privind categoriile gramaticale, lucru important, demn de relevat, cu multiple aspecte teoretice fi filozofice, de lingvisticà generalà deci.
     Dupà cum se ftie, problema categoriilor gramaticale este fi astàzi una dintre cele mai controversate din cite existà in lingvisticà teoreticà. Explicapa trebuie, fireste, càutatà in complexitatea categoriilor insefi. Deosebindu-se intre eie in fiecare limbà, eie au fi elemente comune ce apar in limbi foarte diferite ca structurà.
     In ceea ce privefte lingvisticà rusà fi sovieticà, V.M.N. semnaleazà continuarea, pinà in zilele noastre, a douà direc|ii in felul de a concepe categoriile gramaticale, dintre care una purcede de la A.A. Sachmatov (1864—1920), alta — de la F.F. Fortunatov (1848—1914) fi A. M. Peskovskij (1878—1933). In definirea categoriilor, Sachmatov lua ca punct de piecare „reprezentarea“ (de fapt, sensul gramatical), care ìnso^este sensul lexical al cuvintelor, in timp ce Peskovskij se orienta dupà forme, organizate sub raportul sensului. Dupà remarca lui V.M.N. (p. 7), lingviftii sovietici acceptà, cu variaci ce diferà mai mult sau mai putin, una din aceste modalitàti de ìntelegere a categoriilor gramaticale. Pàrerea autorului (vezi p. 7—8) este cà ambele conceptii sìnt vulnerabile, datorità tratàrii unilaterale a problemei in cauzà, unii specialifti luind drept principiu fundamental continutul, in timp ce altri considerà cà trebuie pornit de la expresie. Rezultatul : „termenul « categorie gramaticalà » dubleazà notiuni ca « sens gramatical» sau « formà gramatical໓ (p. 8). Oricit ar putea sà parà de paradoxal, teza privind caracterul bilateral al feno-menului gramatical (unitatea dintre sens fi expresie lingvisticà) este subliniat fi de adepti principiilor tradizionale (care imbrà^ifeazà una din definibile reproduse, in esenta lor, de noi mai sus). Dificultatea — deocamdatà, insurmon-tabilà — de a rezolva problema categoriilor gramaticale rezidà, dupà autor (p. 8—9), in faptul cà nu au fost studiate exhaustiv fi nu s-a ajuns incà la o interpretare — unanim acceptatà — a unor fenomene lingvistice fundamentale ca sensul gramatical fi forma gramaticalà.
    In fundamentarea unei concepii proprii, V.M.N. avanseazà ideea potrivit càreia, abordind studiul esentelor lingvistice, avem obligatia sà delimitàm strici fenomenele ce apartin limbii de fenomenele care ,,pot numai pàrea ale limbii, in virtutea faptului cà tocmai limba, fiind cel mai important mijloc de comunicare, reprezintà, in acelafi timp, fi o unealtà a cunoafterii“ (p. 9). Trebuie, deci, fàcutà o distinctie intre continutul si relatiile din lumea realà si entitàtile similare din limbà. Ca unitate sau semn lingvistic un cuvìnt (de ex., floare, piatrà) servefte pentru a desemna un fenomen extralingvistic, un
      1 Lui li apartin, de asemenea, consideratile introductive si cele cìteva cuvinte care incheie recenzia de fa^ä.