UN IZVOR NEOGREC AL „CAZAN1EI“ LUI VARLAAM
167
Vienile Sfinfilor, a lui Simion Metafrastul1. Dar, cum vom dovedi mai departe cu texte, izvorul acestor cuvîntâri este cu totul altul.
    în Istoria literaturii romàne a prof. G. Ivaçcu, apârutâ recent, se arata cà in prima parte Varlaam ar fi folosit Cazania lui Calist, pe care Varlaam o tradusese încâ din 1637. In partea a doua, Varlaam ar fi folosit o colemie de vie^i de sfinti2. Pàrerea aceasta este mai veche ìn istoria literaturii noastre.
    Astfel de afirmatii nedovedite cu texte sînt simple ipoteze. Cuvìntàrile despre mucenici, sfingi, Varlaam le-a tradus dupà alt izvor, ìn care erau redac-tate gata tot sub forma de cuvîntâri.
    Cazaniile lui Calist nu corespund nici prin con^inut, nici prin structurà cu ale lui Varlaam, care sìnt de mai multe tipuri, pentru cà a urmat mai multe izvoare. Cazania lui Varlaam nu este o traducere dupà aceea a lui Calist, deçi pregàtise aceastà traducere încâ din 1637.
    Rareori ìntìlnim idei çi fragmente din Cazania lui Calist ìn aceea a lui Varlaam. Am verificat édifia Cazaniei lui Calist 1606, — care e mult mai simplà decìt a lui Varlaam — çi édifia apârutâ în 1637 la Chiev sub numele lui Petru Movilâ si am constatai câ nu e açeasta originalul lui Varlaam. Urmeazâ sâ verificâm çi édifia apârutâ la Kliros, în 1616.
    Varlaam a folosit mai multe izvoare, chiar pentru aceeaçi cuvîntare. Chiar el ne mârturiseçte în prefa^â câ „a adunat din to|i {îlcovnicii sventei evanghelii, dascâlii bisericii noastre3. E vorba deci de mai multe izvoare, se pare, toate ortodoxe, în primul rînd bizantine. Pentru identificarea lor cercetâtorul trebuie sâ-si îndrepte aHentia la operele similare ale scriitorilor neogreci, care scriau în limba vorbitâ de popor, pentru a-1 culturaliza, a-i deçtepta con^tiin|a na^ionalâ çi a-1 întâri în lupta contra jugului otoman. în aceastâ luptâ joacâ un roi important ortodoxia, care leagâ strîns pe greci eu românii çi eu slavii ortodoeçi. Aceastâ luptâ se întâreçte în secolul al XVI-lea $i al XVII-lea4.
    Aceeasi luptâ se ducea §i împotriva curentului ra^ionalist reformato-calvin, contra ereziilor çi chiar contra bisericii catolice, care spârgeau uni-tatea çi târia spiritualâ a popoarelor creatine ortodoxe, slâbindu-le în lupta contra islamismului.
    în a Il-a jumâtate a secolului al XVI-a biserica Romei ac^ioneazâ pentru unirea rutenilor eu catolicismul §i realizeazâ unirea de la Lublin (1569) si cea de la Brest-Litovsk din anul 1596, dupâ care papa Climent al VIII-lea spunea eu satisfactie: „0, mei Rutheni, per vos ego orientem conoertandum spero !“. — O, rutenii mei, eu nâdâjduesc ca prin voi sâ aduc întregul Orient la biserica Romei !“ s.
     în fata acestei situatii, cârturarii çi conducâtorii slavilor de râsârit trec la o colaborare mai strînsâ eu cârturarii greci çi cu Patriarhia de Constanti-
      1	Istoria literaturii romàne, Editura Academiei R. S. Romània, Buciire^ti, 1964, p. 364 $i in ed. Il-a Bucuresti, 1970, p. 340 — 341.
      2	G. Iva§cu, Istoria literaturii romàne, Bucuresti, 1969, p. 141.
      3	Varlaam, Cazania, Ia§i, 1643, ed. J. Byck, Bucure§ti, 1943. p. 5.
      4	Cléoboule Tsourkas, op. cit., p. 22 u.
      5	S. I. Maslov, Kulturno-nacionalne vidrodzenija na Ukrajni v kinci XVI-iv per Sii poiovini XVII storolia, in „Materiali do vivéennja istorii ukrajnsbkoj literaturi", I, Kiev, 1950, p. 200—201.