168
PANDELE OLTEANU
nopol. In secolul al XVII-lea, Rusia ìncepe sa seafirme ca mare putere si-fi asumà rolul de ocrotitor fi de eliberator al popoarelor inrobite imperiului otoman. Toate operele de seamà ale scriitorilor greci, reprezentan^i ai acestui curent umanisto-renascentist se traduc in slavonà. E vorba de operele lui Maximos Margunios (1542 — 1602), Ioanichie Cartanos, primul care serie in limba poporului \ Teofan Eleavulkos, mare retor fi profesorul lui Damaschin Studitul, cel mai popular scriitor grec din secolele XVI—XVIII2, sau operele lui Teofil Coridaleu (1570—1646) care introduce in invàtàmint fi cultura spiritul neo-aristotelismului, promovat fi de Universitatea din Padova3. Focarul activitàtii era comunitatea greacà din Venezia, care a produs in-treaga renaftere a civilizatiei neogrecefti4.
     Cu sprijinul grecilor bogafi din „diaspora" s-a infiintat aci vestitili Insti -tut Flanghinian, unde studiau tinerii greci. Aci, in lea'gànul tiparului, s-au tipàrit fi cele mai numeroase opere neogrecefti s.
    Dezvoltarea culturali in '{’arile romàne merge tot pe aceastà linie bizan-tino-slavà. Aceleafi opere de culturalizare fi de apàrarea ortodoxiei se traduc fi in romàna din versiunile slavone sau chiar direct din neogreacà. In cursul secolului al XVII-lea se afirma in cultura fi in invà^àmintul romàn fi curentul grecesc. La curtea voievodalà din Moldova ifi desfàfoarà activitatea invà-{atul dascàl fi teolog Meletie Sirigos, iar in Jara Romàneascà cronicarul fi poetul Matei al Mirelor, originar din Epir. Acesta serie in limba vorbità gre-ceascà cronica rimatà „Istoria celor petrecute in Tara Romàneascà. de la Serban Vodà pina la Gavrilà Voda“ ®. Era un umanist fi un pedagog cu multà grijà pentru cei sàraci. In casele boierilor, prin mànàstirile noastre, erau numerofi invàdati greci ca dascàli fi indrumàtori. Insufi Varlaam a invàtat multà carte greceascà in fcoala de la Schitui lui Zosim, de la Secul, devenit minàs-tire in 1602, ca ctitorie a lui Nestor Ureche, vornicul.
    $coala era condusà de invàtatul grec Dositei7. Aci a tràit un timp retras (1608—1613) fi Mitrofan, devenit episcop de Roman. Varlaam ftia afa de bine grecefte, incit a fost propus sà fie ales patriarh ecumenic de Constantinopole (1 iulie 1639). Este singurul caz de acest fel in istoria culturii romàne8.
     1	K. Satha, NeoeXXriviKri (pi).o>.oyia, Bioypacpiou t&v èv rolç Ypannam §l(j Xami/óvicav 'EW.1ÌVCOV (1453—1821), Atena, 1868, p. 152 — 153.
2	Börje Knios, L’histoire de la littérature neo-grecque, Stockholm, 1965, p. 397 u.
     3	Cléoboule Tsourkas, op. cit., p. 33 — 80 ?i Gli scolari greci di Padova nel vinnovimento culturale dell Oriente, 7, Ortodosso, Padova, 1958.
     *	Cléoboule Tsourkas, op. cit., p. 19, unde reproduce pàrerea marelui istorie al Greciei moderne, Konst. Paparrigopùlu, ’laiopia toO ’EXàtivikOô ’EGvouç, Atena, 1925, V. 14, p. 165.
      5	C. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrecefti, Bucureçti, 1968, p. 123 u.
      'Icrropia Tfflv icatà rf)v ’OuyypoßA.axia teXeoOévtcov, àpÇanévri ànò leppjtùvou ßonßo-5a (JÉxpi raßpui>. ßorißoSa, în E. Legrand, Recueil de poèmes historiques en grec vulgair, Paris, 1877, p. 18—126. Apärutä $i în Bibliothèque grecque vulgaire, II, Paris, 1881, p. 231—333.
     *	GonÇa I. Alex., Un afezàmînt de culturà de la Alexandru Làpusneanu pe valea Secului inainte de ctitoria lui Nistor Ureche : Schitul lui Zosim, în „Mitropolia Moldovei çi Sucevei", Ia?i, 1962, Nr. 9-12, p. 705-711.
     7	N. Iorga, Istoria învâtàmîntului románese, Bucureçti, 1928.
     8	Dem. Russo, Studii istorice greco-romàne, I, Bucureçti, 1939, p. 229.