12
V. ÇOPTEREANU
ficative în acest sens, publicà si articole teoretice îndreptate împotriva unor puncte de vedere înguste, simpliste, împotriva tendintelor de promovare a unei aça-numite „literaturi speciale“ pentru muncitori, a unei literaturi „pur muncitoreçti“. Astfel, in numârul 447 din 21 martie 1932, alâturi de poemul Frontul ro$u de Louis Aragon, „Facla“ tipâreste articolul Lenin si „literatura proletarianâ“ 1, in care, in sprijinul ideilor afirmate, se reproduce un citât din Lenin : „Trebuie sâ ne silim a ridica nivelul constiinjei lor (a muncitorilor — n.n.), trebuie ca ei sâ nu se închidâ in cadrai artificial al „literaturii pentru lucrâtori“ si trebuie sâ invece sâ înjeleagâ din ce in ce mai bine literatura generalâ. La drept vorbind, muncitorii nu se închid ei singuri în literatura aceasta specialâ, ci sînt altii care îi închid : ei însisi, lucrâ-torii, citesc çi ar vrea sâ citeascâ tot ceea ce se serie pentru intelectuali si numai cîjiva intelectuali demni de milâ s-au gîndit câ „pentru muncitori“ este suficient sâ vorbeçti de uzinâ çi sâ morfolesti tot ceea ce ei stiu de multa vreme“ 2. Dupà redarea acestui fragment, articolul conchidea : „Ceea ce trebuie însâ exclus din activitatea literarâ este literatura de adormire a constiinjelor çi în acelaçi timp literatura de rejeta, de formulâ, de cliçeu : într-un cuvînt... fuga de adevâr çi de aspra realitate". în acest spirit leninist era definità esenta literaturii noi çi într-un ait articol din revista „Facía“ (nr. 449 din 4 aprilie 1932), intitulât Literatura proletarâ : „Literatura proletarâ este înainte de toate
o	artâ revolutionarà, o artâ de clasâ, care se înaljâ cu venirea unei noi forje sociale, care detine viitorul societâtii çi destínele umanitàJii“.
     în revista „Era nouâ“, numârul 2 din martie 1936, gâs’m referiri concrete si la articolul lui Lenin Organizatia de partid si literatura de partid. în articolul intitulât Plastica, semnat cu inijialele M.R.P. (Miron Radu Paraschi-vescu — n.n.), autorul reproduce un citât din lucrarea amintitâ a lui Lenin prin care îsi argumenta ideea eu privire la caracterul de clasâ al artei. Vorbind despre expozijia de artâ a lui Perahim, Ciucurencu etc., M. R. Paraschivescu aratâ câ din pictura lui Perahim se degajâ o atitudine de clasâ, o atitudine militantâ. E o picturâ ce se impune atentiei publicului „prin combativitatea ei, prin con$tiin|a de clasâ a artistului, prin promovarea unor noi valori umane, în cîmpul estetic“ 3. Concluzionînd asupra picturii lui Perahim, autorul articolului nota : „Cum sâ încheiem aceste rînduri, privind pe cel mai prejios, pe cel mai înaintat dintre plasticii nostri ? Cum altfel, decît cu o frazâ din Lenin“. Urmeazâ apoi citatul din care se desprinde cunoscuta idee leninistà despre caracterul de clasâ si partinic al artei : „Socialistii, noi de-mascàm aceasta ipocrizie, smulgem acest vâl, nu pentru a obtine o literaturâ ?i o artâ independentâ de cíasele sociale (ceea ce nu va fi posibil decît în societatea socialistâ unde nu vor fi clase), ci pentru a opune unei arte a cârei
     1	Articolul este nesemnat. Se consideri însâ cà a fost scris de Alexandru Sahia. Vezi : P. Marcea, Alexandru Sahia, Editura pentru literaturâ, Bucureçti, 1961, p. 27.
      2	Citatul este din lucrarea lui Lenin Ce-i de fâcuti Cf. V.I. Lsnin, Opere compiste, Edifia a doua, vol. 6, Editura politici, Bucureçti, 1961, p. 38.
     3	„Era nouâ“, nr. 2, martie 1936, p. 140.