250
ELENA LINTA
ale scriptorului II (deci se poate presupune o provenienza moldoveneascà), dar calitatea pergamentului fi tràsàturile paleografice sint net diferite.
    3.	Evangheliar, sec. XIII, Biblioteca Centrala de Stat din Bucuresti, nr. inv. 10.848.
    Nu a fost descris pinà in prezent.
    Este un manuscris bine intre{inut, in genere lizibil, scris pe pergament de culoare alb-gàlbuie, cu una din fete mai cenusie. Are 122 de file (17,5 X X 22,5 cm.), nu este numerotat, lipseste sfirsitul.
    Scrierea este semiuncialà (21 de rìnduri pe pagina), cu cernealà neagrà, iar titlurile cu rosu. Iniziatele sint de tip sud-slav, modeste, in rosu, negru fi albastru. Semnalàm o singurà incercare de portret, de altfel nereufità, la f. 67 v. Intreg manuscrisul este realizat de un singur scriptor.
    S-a pastrat legatura veche in lemn fi piele, cu ornamentale modesta in motive florale fi o cruce. Manuscrisul a fost reparat in anul 1741, dupà cum reiese dintr-o insemnare a celui care a efectuat aceastà operaie (pe coperta interioarà, din fata).
    Cuprinsul : texte evanghelice in ordinea citirii lor in bisericà, incepind cu evanghelia de pafti (Ioan, 1); la sfìrfit este un sinaxar.
    Textul este copiat, probabil, dupà un originai glagolitic, deoarece se transcrie printr-o singurà literà atit t cit fi ra (de ex. wt nonhAWp-fc f. 11, KAH3H HOpast f. 11 v).
    Semnalàm citeva tràsàturi redacfionale sud-slave, cum ar fi :
    —	generalizarea ierului mie ;
    —	disparita lui l epenthetic : wt 3ìaxa (f. 7), Kopach, Kopas-k (f. 11 v);
    —	disparita partialà a consoanei iot ;
    —	intrebuintarea, in generai, corectà a vocalelor nazale, defi uneori se observà cofuzia fi amestecul lor: KKiai/fi (f. 1), KKCTaui^ (f. 11 v), uif(4,)iu'R KtjKauiA (f. 12 v), KhHATph (f. 7 v), j.iiHiih PAM KaA.h (f. 9). De fapt, nu intilnim cazuri de denazalizare, doar la f. 15 este inregistratà de douà ori forma m*, care indicà o confuzie a ierului mare cu o, dupà denazalizarea acestuia din urmà in «, ca in redactia medio-bulgarà.
    Avind in vedere cà in acest manuscris se impletesc tràsàturi ale redac-tiilor sirbocroatà fi medio-bulgarà, trebuie sà presupunem cà textul a fost scris in Tara Romàneascà sau in Bulgaria. Pentru cea de a doua ipotezà pledeazà fi continutul ìnsemnàrilor, care atestà o folosire a acestui manuscris in Bulgaria.
    Pe coperta interioarà, din fa£à, s-au pàstrat trei insemnàri :
     1.	H3K0AfNYi wna il ck nocn-kuifHÌHf ewa h CTkWkCTTUiTf CTaro Ap 4a\hnti (wt p-fc .xav|r,Ha. Aa(c)	Kae (sic!) noA'kHOKHATv eira KHnra vmmi TÉTpoKaH
rtAlf Taro noAHÌKH IlfTp-h KaA40Kii /^apasaTH 3a KaAMOKa aui<i h 3a HHKOAOKa h 3a HiHKa EaAK> KaAMo HkIìtS IJoHa ,\«Kpa HinfTKO. ('Cu voia tatàlui fi cu aju-torul fiului fi cu pogorirea sfintului duh, amin. De la nafterea lui Hristos 1741. Sà se ftie cà s-a ìnnoit aceastà carte numità tetraevanghel ; a innoit-o Petru Calciov Darabati pentru sufletul lui Calciu fi al lui Nicola fi al lui neica Baliu Calciu, Floarea, Tone, Dobre, Pepetco').