512
TR. IONESCU-NI?COV
Fata mea o bátrínit.
Stind in bátaie asa mult.
Ráu m-ajunge un dor si jele Dupa fete, scumpe doamne, Dupa traiu din spitar,
C-acu mi-s la greu amar. Trandafir crescut in sant,
Din fpitar cind am plecat De loe sá má fi'necat §i de dor m-as fi zuitat. Fetite, fete, cocoane,
Mai scrieti-mi cite o carte.
Eu cartea s-o citesc §i de dor cá mai petrec,
Cá pe mine-i grea povará,
De cind, nu-s in Austrará. Pina eu cit am umblat La tot natu am cuvintat. Citá-i Europa de mare Nu sint fete cAustrare Nici Austria nu e toatá Cu fete asa cinstase.
Gmundeu e cel mai vestit Cu fetite voitoare,
Má-ntrebau dece má doare. Frunzá verde Iorgovan, Pin-eram eu in spitar Pin-eram eu in ?pi£ar Tot in glume adormeam Orice pofteam, cápátam Báuturi tot fealu beam, Lemonat si vin curat Toate-mi veneau la plac,
Dar acu e vai de mine Nu má mai intreabá nime. Lemonat n-am mai báut,
Nici in pat n-am mai durmit, N-am pe nime sá má-ntrebe, Ce má doare sá má lege.
Vine iama in bátaie,
$i maicele vai de ele,
N-au lemne pentru cáldurá. Opincile s-or scumpii;
Copiii desculti or fugit Si de frig s-or prápádi.
Cobori, Doamne, pe pámínt, De ne vezi cum chinuim.