TRADITIE ?I INOVATIE IN BASM
479
temporani, legatura dintre stràlucirea aurului, argintului sau diamantului fi frumusetea eroilor este mult mai evidentà, formula fiind precedatà aproape íntotdeauna de o precizare — se indica metalul sau piatra pretioasà care strà-luceste in limina soarelui:
      „Iacà la tri zili §i la tri nopt, au nàscut un bàigt cu pàru tàt numai A’i aur si d’i màr-gàritari, atit di frumos cari pi sfintu soare t'i put’^i uita, darà pe dìnsu ba!" (II, 48).
    Alteori, mai rar ìnsà, precizarea urmeazà formula : „Cind o traje la margine, fi dàskide, doi copii, afea, pà sfintu soare lineai okii, da pà copii nu ! Dà aur\ Copii frumofi!“ (II, 455).
    La unii povestitori, formula traditionalà se destrama, datorità inlàturàrii soarelui ca termen de comparatie; se mentine numai motivul stràlucirii intense care face ca fiinta sau obiectul respectiv sa fie imposibil de privit :
      „Iacà ved’e mul^imea cà vine iinèva c-on cal, stràluig de nu put’eai sa t’e ui( la iel" (II, 242 ; ci. 242) ; ,,§i-l vàzurà tàt imbràcat in aor ?i calu d’e aor. Nu sà put’f! omenii uita la iel, atita stràluig la aor, d’e cum sà-1 cunoascà cà sin’e-i, ni£ nu-l put'i ved’g de stràluòirea aurului" (II, 249).
    Este interesant de remarcat cà formula traditionalà, chiar fi in aceastà forma trunchiatà, continua sà circule, atingìnd la unii povestitori o freventà destul de mare. Desigur cà, datorità absentei rimei, motivul respectiv capàtà concretizàri diferite chiar fi in repertoriul aceluiafi povestitor, uneori in cadrul aceluiafi basm.
    Calul in basmele contemporane ràmine principalul ajutor al eroului, in schimb expresiile care insofeau aparitia lui incep sà disparà. In noile basme, expresiile mànincà nori sau varsà foc pe nàri, de pildà, constituie o raritate, acelafi lucru se poate spune fi despre motivul alegerii calului cu ajutorul càrbunilor aprinfi pe care trebuia sà-i mànìnce armàsarul cel mai nàzdràvan.
    Este interesant de remarcat tendinta de explicare, de precizare a anu-mitor expresii care, probabil, sub forma lor traditionalà, nu au fostintelese de anumiti povestitori contemporani. De pildà, in basmele traditionale, calul, foarte frecvent, „mànincà nori“ ; la unii povestitori contemporani ìnsà, ex-presia respectivà capàtà un inteles concret : calul nu mai „mànincà nori“, in schimb il ridica pe erou atit de sus, ìncit „il amestecà cu norii" (II, 291).
    Despre aceeafi tendintà credem cà este vorba fi in cazul formulei analízate mai sus, unde frumusetea eroului este legatà direct de stràlucirea aurului. In basmele traditionale, formúlele amintite constituiau, desigur, nifte expresii metaforice ; unii povestitori contemporani ìnsà, càrora, credem, nu íntotdeauna le-a fost dar sensul metaforic respectiv, au càutat sà explice, sà precizeze anumite aspecte, intorcìndu-se astfel la acele elemente, la acele analogii care au nàscut de fapt metafora.
    Formula care ìnsotea aparitia zmeului (mai ales a zmeoaicei) sau a scor-piei (,,cu o falcà in cer si cu una in pàmint“ sau ,,cu o falcà la apus fi cu una la ràsàrit") constituie o raritate, povestitorii contemporani trecind de obicei peste acest detaliu. In schimb, am ìntìlnit un povestitor care marcheazà cu aceastà formulà aparitia ursului : „Se luarà si iei in urma lui. lei, cìnd a intrat, venea ursu cu-o falcà-n cer fi c-una-n pàmint" (II, 190). In acest caz dispare cuplul traditional (zmeu — formulà, scorpie — formulà), fiind ìnlocuit cu un cuplu nou, neìntilnit in basmele vechi (urs-formulà).