564
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
   VICTOR VASCENCO, Dictionar de buzunar rus-romàn, Bucurcsti, Editura stiin^ificà, 1969, 504 p.
    Evoluta alcàtuirii dictionarelor implica, dupà cum se stie, perfectionarea continua a tehnicii lexicografice, elaborarea unor principii care sa permità prezentarea cìt mai adecvatà a vocabularului, in pas cu cernitele epocii. Desigur, o imprejurare merita menzionata si anume aceea cà, orice dictionar, desi nu poate oglindi „ideal" toatà bogara lexicului limbii, deoarece in mo-mentul aparitiei sale limba se aflà deja cu un pas ìnainte 1, oferà totusi o ima-gine a unei epoci, mai precis, a unei anumite etape de dezvoltare a limbii. Lucrarea lexicograficà presupune prin urmare, o permanentà competitie intre tendinta obiectivà de progres in limba, pe de o parte, si preocuparea lexicografilor de a surprinde si fixa cu fidelitate modificàrile esentiale petre-cute intr-o anumità etapà a evolutiei limbii, pe de alta parte. Se creeazà uneori senzatia cà distanza dintre aceste douà tendinte este asa de mare, incìt cu greu ar putea coexista pe acelasi pian. Este, fàrà indoialà, o impresie de moment, pentru cà dic^ionarele trebuie sà aducà, si aduc societàtii servicii deosebite tocmai prin faptul cà reusesc sà fixeze la intervale destul de mici, referindu-ne la epoca noastrà, un stadiu bine determinat al dezvoltàrii limbii.
    Cresterea impetuoasà a volumului de cunostinte, implicit a posibilità-tilor lexicale de a le denumi, fac necesarà imbunàtàtirea sistemului de elaborare a dictionarelor, de pildà, prin luarea in considerare a frecventei cuvintelor, mai ales in alcàtuirea lucràrilor lexicografice bilingve de proportii mici si mijlocii.
    Cu aceastà primà consideratie am si trecut de fapt la analiza lucràrii care face obiectul rìndurilor de fata.
    Teoria circulatiei cuvintelor, formulaià pentru prima oarà in lingvisticà, dupà cum bine se stie, de B. P. Hasdeu 2, presupune cà valoarea unui cuvint sau a unei forme lingvistice se stabilente in functie de circulatia ei in vorbire. Faptul are o ìnsemnàtate deosebità dacà ne gindim cà intr-o lucrare lexicograficà de tip mediu este cuprinsà numai o parte din lexicul limbii. Punìnd accent pe aspectul actual al limbii ruse, Dictionarul, care concine, dupà cum aratà ìnsusi automi, circa 20.000 de termeni 3, cuprinde mai ales voca-bularul uzual al limbii vorbite.
    Unul din principiile de bazà in elaborarea lucràrii il constituie, asadar, circulatia cuvintelor. Pentru a stabili frecventa acestora si, mai ales, pentru a decide care termeni sà figureze in lucrare, automi a folosit douà dictionare de frccven^à ale limbii ruse4: cel elaborai de E. A. Stejnfel'dt, avind la bazà texte uzuale culese din literatura pentru tineret, si lucrarea lui H. H. Jossel-son. Pe baza datelor furnizate de aceste lucràri automi prezintà pe larg o serie de termeni cum ar fi óozambiù, zopod, caM, caMbiù, etc., precum si verbe
      1	Mircea Seche, Schifa de istorie a lexicografiei romane, II, 1969, p. 319.
2	Cicerone Poghirc, B. P. Hasdeu. Linguist si filolog, Bucuresti, 1968, p. 116 — 117.
     3	Cifra exactä este de 19.606 termeni.
     4	E. A. Stejnfel’dt, HacmomHbiù cAoeapb coepeMennozo pyccKoio Aumepamypnoeo n3biKa, Tallin, 1963; H. H. Josselson, The Russian Word Count, Detroit, 1953 (reprodus in «PyccKHÖ H3MK b HauHoiiajibHoii niKOJie», 1958, 2; 1960, 5).