224
LAUR \ BAZ-FOTIADE
originalul grecesc, prelucratà din punct de vedere stilistic çi publicatà de Ghe-rasim Gorjan (profesor la $coala nafionalà din Vâleni) în 1835—1838 1.
    O serie de elemente ne îndreptâfesc sà afirmàm câ traducâtorul Ivan Mynzov foloseçte pentru varianta bulgarà tocmai aceastâ édifié.
     în primul rind, din confruntarea datelor referitoare la aparitia culegerii Halima în limba bulgarà si românâ reiese cà varianta româneascâ este ante-rioarà celei bulgare. La aceasta se adaugà constatarea câ édifia bulgarà este însofitâ de o prefafâ care repetà întocmai textul prefetei la édifia româneascâ. Aceastâ prefatà indicâ într-o formà alegoricâ scopul traducerii :
«Kojiko no-MHoro ce pa6oTH 3e-	„Pàmîntul çi via pà (sic) cît se lu-
MaTa tojikoc (sic) no-MHoro (sic)	creazâ mai bine, eu atît rodesc mai
paaefla, n0-H306miH0 h no-MHoro;	bine $i mai mult ; ostaçul pâ cît vede
kojikoto no-MHoro BOHHaT (sic) bh>k-	râzboaie mai multe, eu atît se face
aa 6htkh, tojikoc no-MHoro CTaBa	mai viteaz çi mai îndrâznef ; ase-
xpa6tp h CHjien; tï>h h MejiOBeKaT	menea si omul pà cît citeste cârti
(sic) kojikoto no MHoro npoHHTa	mai multe, eu atîta (sic) mai mult i
pâ3JiHHHH cnncaHHa, tojikoc no-MHoro	se împodobeste sufletul çi mintea
My ce HaaapHBa ayuiaTa h yMaT (sic)	eu daruri bune çi plàcute“. c npnaTHH flap6n».
    Ivan Mynzov este nàscut la Brâila, în 1848. îçi face studiile la liceul romànesc din localitate. A lucrat ca editor §i ziarist la Novi-Sad çi Bucureçti. La Jioi a redactat ziarul humoristic bulgar«Ti.naH»apârut la Bucuresti în anii 1869—1870, apoi în 18752. Pregàtirea sa este mai mult de facturâ româneascâ. De aici putem conchide câ pentru Mynzov era mult mai u$or sâ traducâ Halima dupâ varianta româneascâ amintità mai sus decît dupâ cele realizate în alte limbi. De asemenea, unele construcfii de frazâ, precum si unele sintagme întîlnite în traducerea sa, eu totul improprii limbii bulgare, fiind mai curînd calcuri din limba românâ, constituie un ait argument în sprijinul afirmafiei câ traducerea lui Mynzov a fost fàcutà dupâ o variantâ româneascâ. Iatâ cîteva exemple :
«KaTo tu yÔH CHHa mh, mut eu „Dacâ tu 1-ai omorît pe fiul meu, nada aa y6na (sic) h a3 Teôe; Ttpro- se cade sâ te omor si eu pe tine ; BeuiT My oTroBopH: rocnoflHHe moh, negustorul îi ràspunde : stàpînul CTopn mhjïoct ...» «JIio6e3Ha Moa meu, fâ-ti milâ". „Iubita mea sorâ, cecTpo, emopu doôpe, moah mu ce, ma fâ bine, rogu-te si urmeazâ po-cAedeaü B^epaumaTa noBecT...» (p. 36) vestirea de ieri“.
«3aMLpKHa h Houf nu npucmueHa...» ,,S-a întunecat si noapteane-a ajuns".
    Denumirile unor funefii administrative urmeazâ çi ele modele românesti. Astfel, denumirea vechil se întîlneste în limba bulgarà sub forma «bckhjihh».
      1	Aceastâ édifie este reeditatà în 1857 çi 1899; vezi despre Halima çi în Istoria literatura romane, vol. I, Ed. Academiei, 1964, p. 734.
      2	Ivan Mynzov a mai publicat la Bràila în 1863 o altà traducere cu ajutorul printului Scar-lat, Nunta haiducului lanía, de J. Laprade, çi în 1868 un fel de ghid de conversale româno-bulgar intitulât : Dialogi metodice Bulgare (sic) si Romane (sic). Vezi Al. Burmov fi M. Stoianov, op. cit., p. 252.