496
TR. IONESCU-NI$COV
stein, care, de obicei, se aflau peste zi in spital. Dìnd curs acestei chemàri, Jarnik a gàsit acolo „un fecior tare bun, nu tocmai rànit, ci bolnav de piept" l. Dupà cìteva zile, soldatul a fost trimis insà in Transilvania. La aceasta se reduce primul contact al lui Jarnik cu soldati romàni ràniti din Praga.
     Dupà cìte s-a putut observa, intre datele prezentate de Jarnik s-a strecurat o inadvertentà. Admitem cà pe la sfìrsitul lunii august primii ràniti de ràzboi sà fi ajuns si la Praga, insà scrisoarea contelui Thun nu s-a produs numai „dupà cìteva zile“, cura afirmà Jarnik. ci pe data de 7 octombrie. Decalajul de timp se datoresite desigur memoriei lui Jarnik.
    Putin timp dupà aceasta intimplare — ne aflàm, deci, in cursul lunii octombrie 1914, in urma indicatici unui medie, Jarnik descoperà ìntr-una din camerele „Spitalului cel mare“ alti patru romàni. „Atunci am ìnceput aceste sezàtori, serie Jarnik, aceste tàinuiri si taifasuri, care mi-au adus mie atìtea piaceri si dupà cum am vàzut fi celor patru romànafi“ 2. Cu acest grup de ràniti si-a ìnceput Jarnik activitatea sa de samaritean, cu caracter educativ si instructiv, care, in cursul anului 1915, a devenit tot mai cuprinzàtoare. El se ducea la spital de doua ori pe sàptàmìnà, ca sà le serie ràvase pentru cei de-acasà, sà le citeascà ràspunsurile primite sau sà facà pe translatorul ìntre ei si personalul medicai al spitalului. De fiecare datà, Jarnik le citea basme, povestiri, snoave hazlii si poezii populare, dupà texte pe care el le avea in biblioteca lui personalà 3.
    Activitatea social-instructivà a lui Jarnik. Insà, ceea ce a impresionat mai mult pe toti cei care au venit in contact cu rànitii romàni n-au fost rànile càpàtate pe cimpul de luptà, ci nestiinta de carte. Cei mai multi dintre ei nu stiau sà serie si sà citeascà. Se ìntelege, mai toti fiind la origina tàrani saraci, din cauza conditiilor sociale fi economice din Transilvania, n-au putut frec-venta nici cel putin fcoala elementarà. Aceasta deficientà a constituit pentru Jarnik o constatare dureroasà, o adevàratà consternare, càreia nu-i gàsea nici o explicatie. Socotind cà neftiinta de carte este ,,o funestà ignorantà“, dar cà invàtìnd carte „arfi una din urmàrile fericite ale ràzboiului“ Jarnik, s-a apucat sà-i ìnvete sà serie si sà citeascà pe cei patru ràniti din „Spitalul cel mare“.
    Din pacate, ìnsà, n-au stat prea mult ìmpreunà. Rànitii romàni, cu care Jarnik fi-a ìnceput seria sezàtorilor sale, au pàràsit in curind spitalul. Ìntre ei fi profesorul ceh s-a legat o trainicà prietenie, care, dupà cum vom vedea, nu va fi uitatà niciodatà4.
     Se pare cà, la ìnceput, dificultatea in care s-au aflat citiva dintre romànii ràniti de a se ìntelege cu personalul spitalelor din Praga, a dat oarecum de lucru cercurilor cu ràspundere. Am vàzut mai sus cà ìnsufi guvernatorul tàrilor cehe fusese sesizat, foarte probabil de sotia sa, de un asemenea caz,
1	Scrisoarea lui Jarnik càtre redaefia ziarului „Romànul", Arad, V, 48 din 1/14.III.1915.
  2	Ibidem.	j*
     3	De pildà, Jarnik le citea nuvela Pavel Catana de Fr. Pravda, tradusà de el din limba cehà (Brasov, 1891), precum §i texte din revista folclorica „Ion Creangà“ (Vezi, Ioan Urban Jarnik, Ai carte, ai parte in „Gazeta Transilvaniei", Brasov, LXXVIII, Nr. 7, din 14/24 ia-nuarie 1915).
      4	Cei patru soldati din Ardeal, se numeau : Haiduc, Luca, Mesaros si Ungur, foarte probabil TJngureanu. (Vezi, J. U. Jarnik, Ai carte, ai parte, l.c.).