236
LUCIA DJ AMO-DI ACONIJA
    Dupà cum am menzionai, subiectul apare rareori în propozitie sau frazà. Aceasta se întîmplâ numai atunci cînd ìn context urmeaza sa iasa in evidenza unele nuance afective, cînd se fac unele precizâri sau se subliniazà o antitezà. De ex. : 3A* npÏHAoX* Kau,a spa-rìa h KHA’fcX* wmhau moh jkhkot, Ha 410 CTOA Û3h AfHK H	KpaTÏa, fl36 CK KJAVH MOr&, A EE3 KdC HE /«Or*
cxaHATH np-bA hha\h „Aici au venit frafii vostri si au vàzut cu ochii lor viata (traiul) mea, cum stau eu ziua si noaptea... fratii mei, eu cu voi pot, dar farà voi nu pot sta ìnaintea lor" (1431 — 1433, BAR, 202. XXI); a EH /Hotra MAOK'bKa he xTtCTf M rd vvCTaKÏHTÉ a¿ npÏHAfr K'k rocnoAc,rKS a\h „dar voi n-ati vrut sa làsa{i pe omul meu sa se ìntoarca la domnia mea" (1474, Arh. St. Br., nr. 70).
    b) Subiectul exprimât prin participiu. Spre deosebire de textele slave vechi, ìn care participiile — asemenea adjectivelor substantivizate — erau larg folosite pentru exprimarea subiectului x, in limba documentelor slavoromàne fenomenul apare foarte rar : numai ca vestigiu si exclusiv in citate re-ligioase. De ex. : npì’HA'fcTE MflrOGAORBHÏH wrna A\oEro „venivi binecuvìn-tatii parintelui meu" (cca 1400, Arh. St. Bue, S. I, nr. 14).
2.	Predicatul
     a)	Predicatul exprimât prin verbe la moduri personale. Datoritâ trâsâtu-rilor sale caracteristice, precum si structurii specifice a frazei din actele de > cancelarie, in limba documentelor slavo-romàne predomina predicatul verbal exprimât prin verbe la modurile indicativ si conjunctiv (uneori la condiiional çi imperativ). El se aflâ de obicei la diateza activa, rareori la diateza reflexiva si pasiva.
     b)	Predicatul exprimât prin verbul BTiITH. Putea sâlipseascâ din textele vechi slave (in propozitii de tipul et auth A\ofe 2). Nu apare nici in continutul documentelor de care ne ocupàm, dar este foarte bine reprezentat in formula de cancelarie prin care se indica martorii prezenfi la ìntoemirea hrisoavelor. Astfel, ìntr-unul din cele mai vechi documente pe care le-am cercetat, gasim : CK’kA'b'rEAH CÏI/H8 aaiìHCjiiHw „martorii acestui inscris (sìnt)“ (1389—1400, oct., BAR, XLV/144). Din totalul de 209 documente de danie si întârire cer-cetate — apartinìnd secolelor al XIY-lea si al XV-lea — martorii sìnt menzionati in 119 documente. In 7 dintre acestea din urmà predicatul este exprimât prin forme de prezent ale verbului IIOGTflEilMTH — de ex. : CKkA'feTEAÏE IIO-GTflRillidT rocnACTKO /Mh „domnia mea pune martori" (1478, iunie 3, BAR, DCXII/1). Predicatul exprimât prin verbul BTiITH apare numai in 8 hir-soave — lipsind din alte 104 documente.
    Un numar de patru privilegii comerciale, unde — ca si in documéntele precedente — sìnt menzionati martorii, prezinta formula h ce CRba^teae „si iata martorii" (1413, aug. 6, Arh. St. Br., nr. 779), ìn care verbul BTiITH cu valoare de prédicat este omis ca si in propozitia ce auth wfc.
     1	ìn textele slave vechi gàsim exemple ca : c¡ h3ha< GlìMlH \t> ctn-K „Iatá, a iesit semà-màtorul sâ semene“ (Codex, Marianus, Mat. XIII, 3).
     2	Vezi A. Vaillant, Manuel, p. 354.