CRITICA §I BIBLIOGRAFIE
523
    Prima etapà a luptei antifeudale, inainte de revoluta din 1848, a condi-tionat „caracterul generai progresist al romantismului románese" (p. 14). Afirmatia este ilustratà cu versurile patriotice ale lui Iancu Vacàrescu, Di-mitrie Bolintineanu, Andrei Muresanu, Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, cu scrierile inflàcarate ale lui Alecu Russo fi Nicolae Bàl-cescu, cu trezirea interesului pentru trecutul glorios al poporului, pentru creafia populara in care vibra elanul romantic de luptà ìmpotriva asupritorilor (de ex. Visul lui Tudor Vladimirescu sau Cintecul pandurilor la 1821). G. Càli-nescu, noteazà autorul, amintefte pe bunà dreptate, printre fondatorii romantismului románese, pe Tudor Vladimirescu, ca autor de sensori fi proclamatii.
    Legàtura activa a romantismului románese cu lupta antifeudalà ce reunea eforturile tàrànimii fi burgheziei ascendente a determinai atit continutul ideatic, cit fi esenta estetica a poeziei romantice. In aceastà etapà, romantismului románese nu-i sint proprii sentimentul alienàrii, singuràtatea mìndrà, opozitia individului fata de societate, ci, dimpotrivà, el se caracterizeazà prin chemàri càtre popor fi in numele poporului. Poezia nu poartà pecetea dezacordului tragic dintre aspiratile individului fi imposibilitatea ìmplinirii lor in realitate, nu este contaminatà, caìn Occident, de „boala secolului" provocata de pràbufirea unor idoli fi idealuri in care o intreagà generatie crezuse cu atita ardoare.
    Dupá partea introductivà, capitolul al II-lea al lucràrii incepe expunerea vietii fi operei lui M. Eminescu, urmárind cu fiecare nou capitol momentele, etapele semnificative in evolutia poeticii, stilisticii fi conceptiei romantice a poetului. Creatia este incadratà firesc in epoca. Revoluta din 1848 fusese inàbufità. Aspiratile au ràmas ciuntite. Triada idealizatà a revolutiei burgheze : liberiate, egalitate, fraternitate, ce pàruse un panaceu pentru toate racilele sociale, a devenit un obiect de vinzare-cumpàrare, o maria pe piafa nafionalà fi internationalà a capitalismului.
    ìn acest conditii, creatia lui Eminescu a reflectat caracterul antiuman fi antipopular al acestei orìnduiri, satirizind-o violent, idealizind trecutul fi ex-primind speranta romanticà in vremurile viitoare.
    In primele sale incercàri poetice (1866—1869) Eminescu apare un con-tinuator direct al poeziei romantice din prima jumàtate a sec. al XIX-lea, ca un romantic-patriot. (La mormintul lui Aron Pumnul, La Heliade, Din stràinà-tate s.a.) Autorul dà o inaltà apreciere poeziei Ce-ti dórese eu tie, dulce Romanie, càreia ii atribuie un caracter abstract-romantic fi totodatà programa-tic, considerind-o in creatia lui Eminescu fi chiar ìn lirica universalà ,,o chint-esentà a sentimentului patriotic“. Analizìnd poezia „Junii corupti", I. A. Ko-zevnikov polemizeazá cu C. Popovici, care, destràmìnd unitatea romanticà a operei, sustine cà poetul dà o caracterizare pur realista sau chiar naturalista a tinerilor declasati (ìn articolul sàu Analiza literarà a poeziei „Junii corupti'“ de M. Eminescu publicat in „Limbo, si literatura moldoveneascà“, Chi-finàu, 1958, n. 2, 59, precum fi ìn autoreferatul disertatici Social'nyje mo-tivy v poezii Michaila Eminesku, Chifinàu, 1961, p. 7).
    Zeificarea romanticà a lui Horia ìn poezia cu acelasi nume, traducerile din Fr. Schiller (Ectorsi Andromache, Resignatiune) sau prelucrarea creatoare, mai putin misticà, a unor motive din lirica poetului romantic german (de ex. Speranta), primele poezii inchinate dragostei pure: De-as avea ; 0 càlàrire