232
LAURA BAZ-FOTIADE
cà satisfàceau nevoia de lectura a cititorilor bulgari, dar fi o stimulau, iar scriitorii ìncepàtori càpàtau modele demne de urmat. Astfel, eie au servii drept un factor stimulativ fi pentru dezvoltarea literaturii bulgare.
    ìn acelaf timp, dacà ne gìndim la nivelul de dezvoltare din acea epoca a limbii literare bulgare, vom ajunge la concluzia cà traducàtorii au fost totodatà fi creatori ai acesteia.
    íntr-adevár, neavind la dispozitie mijloacele pe care le poate oferi o limbà literarà dezvoltatà, fi nici experienta unor ìnaintafi in domeniul atit de complex al traducerii unor opere din literatura universalà, ei au trebuit sà depunà un efort considerabil pentru ca versiunile pe care le realizau sà redea ìntr-un mod cìt mai fidel nu numai continutul operelor originale, ci fi particularitàtile lor din punct de vedere al limbii, stilului, al diferitelor modalità^ de expresie, proprii fiecàrui scriitor ìn parte. 1
     Astfel, Romània fi, in special, orafele Bucurefti fi Bràila, apar in primele fapte decenii ale secolului al XIX-lea ca focare puternice ale culturii bulgare, ca centre de unde se difuzau càrti in Bulgaria sau in Península Balcanica, in Rusia sau Constantinopol. Aceastà largà activitate culturalà desfàfuratà de emigrantii bulgari in Romània a fost mult ufuratà de intelegerea fi simpatia vàdità a poporului romàn fata de bulgari, càrora le-a oferit intotdeauna ospi-talitate fi sprijin fratese.
^EHTEJIbHOCTb EOJirAPCKHX 3MHTPAHTOB B OEJIACTH XyAO/KECTBEHHOI O nEPEBO^A (c Haia.ua XIX BeKa no 1877 roa)
(Pe3K>Me)
     B pa6oTe yKa3biBaeTca, hto 6oJirapcicne aMHrpaHTbi b npomjiOM BeKe b PyMtiHHH «Menu UlHpoKHe B03M05KH0CTH flJlH ripOBe/ieHHH He TOJIbKO nOJlHTMKO-arHTaUHOHHOií H OpraHMìailHOH-HOii pa6oTW ocBofioflHTejibHoro xapaKTepa, ho h KyjibTypH0-np0CBeTHTe;ibH0ft, c noMomwo opn-rHHajibHbix xyjioiKecTBeHHbix ripoM3Be;jeHHft, Tearpa, iDKonbi, npeccbi, a Tax*e nepeBojoB Ha 6oarapcKHii h3hk np0H3BejjeHHìt 3apy6e*Hoit JiHTepaTypw, KOTopwe, HecOMHeHHO, cnocoócxBO-BajiH pacuiHpeHHio KyjibTypHoro roptisoHTa MUrare/ieñ b Bo/irapun. Oói>eKTOM aannofi CTaTbH »BjraeTca aHajiH3 3Thx np0H3BC/iCHHH, nepeBcaenHbix Ha 6ojirapcKHH »3biK h M/iaHHbix b nameii CTpaHe.
     noa'iepKHBaercs po/ib nepeBOflHHKOB b acne pacnpocrpaHenHii KyjibTypw cpea» 6ojrrap-CKoro napona, pacuiHpcnMH h o6oramenna ayxoBHoro ropH30HTa cooTeiecTBenHHKOB, iianpaB/ieHHH h o6pa6oTKH hx xya0>KecTBeHH0ro BKyca. HanmiaiOLUMM 6oJirapcKHM nwcaTensiM npeacTaBiianii o6pa3iibi, flOCTOftHbie noApaxcamui. 3th nepeBoaw CTHMy;inpoBajiH h pa3BHTHe GoJirapcKoii jTHTepaTypw; oanoiipCMCHiio ohh 0Ka3ajm nojioacHTejibHoe bjumhhb na jmTepaTypHbift 6onrap-ckhK si3biK, nocKOJibKy ncpeBOii'iHK» HBJiHJiHCb HHoraa h ero C03AaTeJiHMH. IlepeBeaeHHbie Ha 6o;irapcKHH H3biK h H3aaiiHbie b Haiueii CTpaHe nponiBeiiennii onenb pa3H006pa3Hbi He TOJibKO b KyjibTypHOM OTHOineHHH, ho h b njiaHe MHoroo6pa3HH H3biKOB, c KOTopbix ohh 6biJin nepeBe-aeHbi: pyMbiHCKHfi, pyccKHíí, (JipaniiyìCKMii, HCMeuKHti, cep6cKH8, rpenecRHìi.
     rioKasaTejieH nume (jiarr, hto 6onrapcKne nepeBOflHHKH o6paTHjra BHHMaHHe h Ha coKpo-BHIUHHUy pyMbIHCKOií KyjIbTypbl, HCn0Jlb30BajIH pyMbIHCKHÍt H3bIK B KaMeCTBe riOCpeUHHKa Me*fly HHOCTpaHHMM «ibiKOM h 6oJir?pcKHM. HeKOTopbie 6oJirapcKHe nepeBOflHHKH, He HMea bo3mojkho-
     1	Vezi Nikolai DonCev, Eb.teapcKu npeeodu e enoxama Ha ebipaMdanemo, «n.iaMbtc», 91, 1967, p. 91—92.