406
CORNELIU BARBORICÀ
ìntìlnirea cu poezia lui Eminescu" 1 (0, marna. .. tradusà de Krasko mai tìrziu). Experienja literarà se suprapune unei experience de via^à (sentimen-tele de duioasà dragoste pentru marna sa, fire opusà tatàlui cu inclinatii tiranice) dìndnaftere unei poezii care diferà de modelul eminescian, dar nu-1 exclude. íntre cele douà poezii exista totusi fi alte diferente decit cele legate de genezà. Pe cind Eminescu stind la mormìntul mamei sale mediteazà asupra propriei sale inorai, exprimànd aceeasi dorin^à de extinctie, característica lui, poezia lui Krasko, cu excepta asemànàrii dintre primele versuri, este in ìntregime o màrturisire de dragoste fa{à de mama sa la sinul càreia poetul cauta mìngìiere si alinarea suferin^elor. Nu existà vreo asemànare cu poezia lui Eminescu nici din punct de vedere prozodic, farà sa mai vorbim de faptul cà mica elegie kraskianà este o sentimentalà compunere adolescentinà, a càrei republicare, in viaja fiind, poetul n-a mai ingàduit-o. Pentru a doua oara este retipàrità abia in edifia completa a poeziilor sale din 1966, in care a mai fost inclus un fragment de poezie Doar ei, evident, un exercitiu dupa De ce nu-mi vii.
    O poezie tipie romantica, in care peisajul, personajele si sentimentele sint eminesciene, este Singuri in codru.
Sami sme v hore. V brehu potóika
áepcem ti lúbost’, zieram ti v oókà.
Ty kloníS hlavku na moje ruky.
Tesknotou znejù side nasich zvuky.
Slza sa perii v tmavom ti oku.
Klesáme kamsi v dumu hlbokù.
Sumí háj tísko, padaju listy.
Vymiera v d’al'ke hlas zvona íisty.
     In traducere libera :
Veghem in codru, singuri, la ape de izvor,
Din ochi iti sorb privirea fi i'fi soptesc amor.
Tu capul sa ti-1 culci ufor pe al meu braf.
Amar se zbate pieptul de doruri fi nesa£.
ín ochii tài ca noaptea o lacrimá sclipefte.
Ne prábufim aevea ín volburi de poveste.
ífi cerne codrul frunza pe tainice càràri
§i dangátul de clopot se pierde in depàrtàri.
    Poezia este presàratà cu mai multe elemente din arsenalul poetic eminescian : codrul si apele de izvor, care formeazá cadrul unor confesiuni amoroase, gestica specifica, culcarea capului pe bratele poetului, apoi codrul care freamàtà si ísi scuturà frunza precum si sunetul care piere in depártare, imagine frec-ventà la Eminescu si repetata, dupa cum am vázut, si de Krasko ín poezia E tirziu.
     1	M. Gafrik, Súborné dielo Ivana Krasku I, ed. cit., p. 215.