240
LUCIA DJAMO-DIACONITA
Arie fi cu cei ce au strigai asupra Domnului Dumnezeu si Mintuitorului nostru" (1493, sept. 2,. Arh. St. Bue., A. N., CXIX/1).
     Propozitii participiale atributive se intilnese si in corespondents, desi foarte rar : no toa\ A^-fewi Toaop, JJKPflKIIlH kokh RaìUiikoh 3ì,uah „apoi a fugit Todor, care a furat caii Tàrii Romànesti“ (1432—1433, Arh. St. Br., nr. 303).
     c)	Propozitii participiale completive (directe). Se intilnese in exemple ca : >K t eia H'nATiHHT, A<* A\8 A^T rOCIIOAK KOrK 3A* 3ÌMHA AOKp-k H /MHPHO IlPIìlIPO-
fiOAHBlllH „celui care va implini acestea, sà-i dea Domnul Dumnezeu sa cirmuiascà aici cele pàmintesti bine si in pace" (1497, martie <22>, Arh. St. Bue., Pecefi, nr. 3).
     d)	Propozitii participiale completive (indirecte). Se intilnese uneori in documentele de danie fi intàrire. De ex. : a<> A^t Mi! rocnoAk sori» (ioa$>ihth KAaraa h>ki Sro-roKa AH)E6IIÌTHHdfl tro ,,sà-i dea Domnul Dumnezeu sa dobin-deascà bunurilepe care le-a pregàtit celor ce-1 iubesc" (1490, martie 24, Arh. St. Bue., S.I., nr. 77).
     e)	Propozitii participiale circumstantiate (conditionale). Ìntr-un act de intàrire se ìntilnefte o asemenea propozitie care folosefte un gerunziu : IIO-3flEiIEHEIII6 T'b/H HAH T"fc;f AKJATìAX TO TaKOKWH HAiaT npHATH kiahko 3ao h wprÌA wt rodioACTKo aw ,,ìmpiedicindu-i (dacà ii va impiedica) pe ei sau pe oamenii lor, unul ca acela va primi mare ràu fi urgie de la domnia mea" (1430, sept. 16, Arh. St. Bue., S.I., nr. 30).
     f)	Propozitii participiale circumstantiate (de mod, comparative). lntr-un citat biblic — ìntxlnit in cìteva documente — este folosit un participiu : HtCT aS'iiuT EOSIJIMrO cf Gora ,,nu este (om) mai bun decit cel ce se teme de Dumnezeu" (1494, martie 16, Arh. St. Bue., nr. 91).
2. Constructii sintactice speciale
    ìn limba documentelor slavo-romàne — intilnindu-se mai ales in formule de cancelarie fi in citate din texte biblice — aceste constructii, care in limba slavà veche erau foarte freevente, iar in limbile slave vii au dispàrut de tim-puriu 1, apar doar ca reminiscente, constituind o dovadà in plus a caracterului càrturàresc al slavonei romànefti.
     a)	Dativus absolutus 2. Constructie sintacticà corespunzàtoare ablativului absolut din limba latina fi genitivului absolut din limba greacà 3, foarte frec-vent ìntilnità in textele slave vechi, are in limba documentelor slavo-romàne o folosire restrinsi. 1
     Dativul absolut apare intr-o formulà de cancelarie, ca element component al titulaturii voievozilor munteni, incepind cu cea a lui Mircea cel Bàtrìn. Intilnim aceastà formulà atìt in documente de danie fi intàrire, cìt fi in pri-
     1	Vezi si A. Vaillant, Manuel, p. 363; K. Mircev, rpaMamuna, p. 216.
     2	A. Vaillant demimeste aceastà construcfie „proposition participiale absolue“ (Manuel, p. 362).
     3	Vezi Tadeusz Lehr Spîawinski çi Czeslav Bartula, Zarys gramatyki jçzyka staro-cierkiewno-slowiaAskiego na tie porôwnawczym, Wroclaw-Krakôw, 1959, p. 157.