V.l. LENIN ÇI ISTORIA LITERATURII RUSE
19
    Pe de alta parte, tot Belinski remarcase, pare-se in legatura cu Gogol, deosebirea dintre scrii torii de valoare universali $i de insemnàtate uni versala. Cìt timp un scriitor e doar de valoare universali el reprezintà in literatura mondiali, la un inalt nivel comparativ, doar literatura poporului sàu si intere-seazà deci doar ca un reprezentant al acestei literaturi. Scriitorul capata ìnsà insemnàtatea universali din momentul in care opera sa e receptatà ca reflectare §i ca ecou a unei experiente esencialmente noi in dezvoltarea umanitàtii. In 1902, cìnd Lenin scria Ce-i de fàcut?, ìncepea sa capete contururi de certi-tudine ceea ce multe min£i luminate presimtiserà incà de la jumatatea secolului al XIX-lea. Zbaterile chinuitoare ale sufletului rusesc, care i-au impresionat pe atipia exigeti ai Europei Apusene, au incetat sa mai fie recepiate doar ca ni^te curiozitàti ale firii slave si s-au constituit ca un tablou al unei experiente istorice farà seamàn prin consecin|ele ei. Octombrie 1917 a incununat acest lung martiraj eroic printr-o victorie zguduitoare, aureolindu-1 retrospectiv. Dar prin aceastà ìncununare drumul n-a devenit mai putin chinuitor, mai pu£in hirtopat §i mai putin zigzagai decit 1-a caracterizad Lenin ìnsusi. Asa e firesc sà-1 vedem si prin literatura farà sa estompàm culorile stranii, focante, neobisnuite ale cutàrui episod. Càci, dimpotrivà, tocmai in reliefarea contra-dictiilor cu totul neobisnuite din istoria literaturii ruse rezidà §i farmecul cercetàrii ei.
    Dacá ne simtim datori sà dovedim cu prilejul centenarului nafterii lui Lenin hotàrirea noastrà de a extrage maximum de folos pentru activitatea de azi din nemuritoarea lui invitatura, ar trebui, credem, sà ìncepem prin a declara un ràzboi necrutàtor tuturor simplificàrilor mecaniciste.
     Istoria literaturii ruse, despre care cu atita dragoste a vorbit intotdeauna Lenin, poate fi vàzutà mult mai bine si mult mai dar de pe ìnàl^imea gloriei pe care a cucerit-o odatà cu poporul rus prin victoria clasei muncitoare in revoluta socialista. Dar urcusul n-a fost nici drept, nici lin si insemnàtatea izbinzii capàtà proportiile reale numai dàcà se tine seamà de obstacolele ce trebuiau sa fie ìnvinse. Obstacole de diferite feluri — si inlàuntrul procesului literar si in planul ìntretàierii sale cu alte procese ale dezvoltàrii sociale, in aceastà perspectiva periodizarea leninista, aprecierile lui Lenin, magistra-lele sale articole despre Tolstoi, referirile la alti scriitori ne ajutà sà aplicàm fiecàrui_ fenomen ce se inscrie in aria cercetàrii noastre màsura ce-i este ine-rentà. Intemeindu-ne concluziile in primul rind pe ìnfàtisarea obiectivà a faptelor, asa cum s-au inserís in istorie. Iar apoi prin raportarea lor la impera-tivele ideologice ale epocii de azi.
    Beneficiind ca nici o altà de luminoasele deschideri cuprinse in opera lui Lenin, istoria literaturii ruse poate deveni pe acest temei exemplarà din punct de vedere marxist. §i in aceasta va consta atunci si aportul ei cel mai ìnsemnat, ca disciplina, la dezvoltarea stiintei literare in generai. Iar noi, rusistii din Romània, ca sà putem contribui la ob^inerea unor asemenea rezultate, sìntem datori sà urmàm pilda conducerii Partidului Comunist Román in valorifi-carea mostenirii lui Lenin, invàtind de la el in primul rind stiinta de a nu confunda niciodatà do ri n tele noastre cu realitatea.
     Ca si in toate celelelalte ìmprejuràri ale istoriei sale de peste 100 de ani ?i in zilele noastre marxismul creator nu are un aliat mai puternic decit adevàrul.