CELE MAI VECHI MANUSCRISE SLAVE
255
     S-au pàstrat numai 2 file disparate (24,5 X 16 cm.), scrise pe pergament de bunà calitate, fin, alb. Scrierea este uncialà, 21 de rinduri pe pagina, titluri fi iniziale cu rosu.
     A fost descoperit, impreunà cu alte manuscrise, de catre Sextil Puscariu, in vara anului 1912, la biserica romàneascà din Kisnov, lingà Brasov, fi prezentat la Academie de I. Bogdan, la 12 octombrie 1912.
    Defi „locul scrierii nu se poate stabili“, cum afirma P. P. Panaitescu, in urma analizei lingvistice, sintem in màsurà sa presupunem cà a fost scris in Tara Romàneascà sau Transilvania.
    Cuprinsul : evanghelia de la Luca 1, 7—22 (f. 1 — 1 v), Marcu 9, 2—9 <f. 2), Matei 17, 1-5 (f. 2 v).
     Limba prezintà caracteristici ale redactiilor sirbocroatà fi medio-bulgarà :
    —	folosirea cu precàdere a ierului mie; màrturii sporadice de vocalizare : nOC/MHk KC*Mk, (iChA\h. MECOAiOy (f. 1 v) J
     —	transformarea vocalei é in e : ke, khaíkk, c upma (f. 1), MtKípOKd (f. 1 v), ■CKETiAh, 0\rEfAHTH, w(T)KElJldKh (f. 2), KEAH (f. 2 v) ;
     — trecerea sporadica a vocalei y>i: o\,-cahiimhj (f. 1), khcok-k (f. 2, 2v), i;hui<k (f. 2), eiiX'0AA4ieA\h ha\k ck ropn (f. 2 v) ;
     —	confuzia vocalelor nazale : ;CACYJK<KuiToy (f. 1), «i^AJ (f- 1 v), kkiui* (f. 2v), cto* (f. 1), pa3C>\'/Vitui* (f. 1 v) ;
     —	denazalizarea g> e fi confuzia cu h : ha\e, he haíacte MhAd, kecmahé (f. 1) ;
     —	palatalizarea dj>z: po>KfCTKfc (f. 1).
     10.	Evangheliarul de la Risnov, sec. XIV, B.A.R., ms. si. 676.
     A fost descris de P. P. Panaitescu in voi. II al catalogului ràmas in ma-nuscris.
     Este un text fragmentar, s-au pàstrat numai 8 file (22 X 20 cm.), descoperit impreunà cu ms. 613, la biserica din Rìfnov. Este scris pe pergament de calitate bunà, fin, alb, in scriere semiuncialà, 24 de rinduri pe pagina, cu iniziale sud-slave in rofu fi negru.
    Continutul: 12 fragmente din evanghelia de la loan.
    Limba prezintà o ìmbinare tipica pentru slavona din Tara Romàneascà, a fondului slav vechi cu elemente ale redactiilor medio-bulgarà fi sirbocroatà :
     —	generalizarea ierului mie, dar fi vocalizarea ino sau a : hìm^tokk (f. 1), ÍCA\/HK (f. 1,3)
     —	iusurile sint in generai notate corect, dar se observa fi manifestàri ale confuziei celor douà vocale : HÉpd3oyAvfeuj;ii, KtpoKdiU/K, w(T)Kti4idiU/f> (f. 1), k*a<i. p1nu*, (f. 1 v), haohja, hì/Kth, tpc^'ahiu* (f. 3), KTvSrAdCHiu;* (f. 7 v), HI nOCAOyiUdUI/R IVKH* (f. 5 v)
     —	denazalizarea q > a (■r) fi confuzia celor douà litere : i’aetk a-'K/K-r (f. 3 V), £C*A\h, H/K (f. 1), rAkKOKK, HA\ (f. 2), CH/R npHTVR4A (f. 5 v) ;
    —	semnalàm un singur caz de denazalizare g > e : «ETtu (f. 3) ;
    —	transformarea y>i fi confuzia celor douà litere : cahiimx, th (f. 1)| OVKWTH, CAHÜI4XK, H3KJA<K (f- 1 v), TH (f. 2), KH (f. 2 v), CAHUldTH (f. 3 v) ;
     —	é este folosit corect in majoritatea cazurilor, doar sporadic trece in e : pejfh (f. 6), AfcAd//Afrtd (f- 1 v).