RELATII CEHO-ROMÂNE
505
si in alte parti1. în tóate acestea, se gasean si romàni. Unii dintre ei, defi situaci la mari deparatri de Praga, fac totusi apel la bunàvointa lui Jarnik, spre a-i cere sfaturi sau a-i ajuta la nevoie. Astfel, in iarna anului 1917, un soldat rànit, anume Gheorghe Merla, din lazaretul de la Hubertusheim, de lîngâ Gmunden, il roagâ într-o scrisoare sà-i trimità Noul Testament. La rìndul sau, Jarnik se adreseazì scriitorului Horia P. Petrescu sa-i procure cartea 2, pentru a fi trimisà ranitului román din Austria. Dar, nu numai atìt. Jarnik ràspunde si la apelurile sosite din Ardeal. Prin februarie 1915, prietenul fi cunoscutul sau, Gheorghe Pop de Bâsefti, il roagâ sâ intervinâ pe lîngâ autoritarie militare din Praga, in scopul de a obline un concediu de 20 zile, pentru soldatul Pop Lászlo 3, iar preotul Liviu Jancu, de prin pàrfile Bihorului, ar fi dorit fi el ca Jarnik sâ caute pe rànitul Gheorghe Cincà la spitalul Nr. 2 rezervà, din Praga, fiind transférai acolo de la Banskà Bystrica. ,,Rugu-và respectuos, serie preotul, fi farà de ìntirziere, cercetas-i, mîngîindu-1 fi pe lîngâ aceea sâ vazà câ fi in acele pàrfi sint domni, care ìi cunosc limba fi-i ftiu pàsurile neamului sàu“ 4. Dialogul acesta, purtat la mari depàrtàri, de-monstreazà cu elocven|à ecoul larg pe care 1-a avut, mai aies printre romànii din Ardeal, activitatea de samaritean, desfàfuratà de Jarnik in cursul primului râzboi mondial.
*
    Din cele de mai sus, se poate vedea câ nu m-am ocupat în acest capitol nici despre mari evenimente istorice fi nici despre faptele ràsunàtoare ale unor oameni politici, ci am evocat întîmplâri fi aspecte din viata unor oameni sim-pli, chiar foarte simpli, care au dat ochii cu moartea. Am scris despre ìntìlnirea lor cu Jarnik, in momente de grea cumpànà pentru viata fiecàruia dintre ei. Din aceastâ întîlnire istoricâ, în timpul câreia au fost puse în mifeare adìnci resorturi sufletefti, s-a nàscut, pentru istoria relatiilor româno-cehe, un capitol, nou, social-uman, ìn care vibratia caldà a bunàtàtii fi compasiunii s-a gàsit fatâ ìn fata cu suferinta fi desnádejdea. De o parte, màrinimia lui Jarnik; de cealaltâ, simplitatea sufleteascà a unor tineri, care fuseserâ trimifi sâ moarà pentru cauza intereselor imperialiste.
     1	Vezi „Transilvania“, Sibiu, XLVI (1915), p. 92; XLVII (1916), p. 80-81, 104; XLVIII (1917), p. 93, 174-175, p. 80 ?i XLVIII (1917), p. 174-175. De obicei, càrdie erau distribuite de preo^i §i ofiteri romàni, afla^i in garnizoanele respeetive. A$a, de pildä, la Praga au Indeplinit aceastä sareinä : dr. Virgil Cioban sì Lucian Lungu, amindoi preoti militari, Zaharia Stoica si Ioan Muresan. („Transilvania“, XLVIII (1917); p. 174 — 175). Parte dintre ace$ti rànifi nu s-a mai intors acasà. O statistica aratà cà din timpul primului räzboi mondial odihnesc in pämintul Cehiei osemintele a 2.367 de ostaci romàni de originä. („Neamul romànese pentru popor“, Bue., XI, 1923, Nr. 4 din 16 februarie).
     2	Scrisoarea lui Jarnik càtre Horia P. Petrescu, din 10.XII.1917. (Bibi, orà^eneascà din Sibiu).
     3	Scrisoarea lui Jarnik càtre Gh. Pop de Bàse^ti, din 3.II.1915 (Bibi. univ. Cluj). De asemenea, scrisoarea aceluiasi càtre Andrei Bàrseanu, din 9.III.1915 (Bibl. univ. Cluj, Mss. 4054,
II,	f. 107-111).
     4	Epistole preotului Liviu Jancu càtre Jarnik, nedatatà (col. pers.).