'254
ELENA LINTA
Editorul a dat totodatá descrierea manuscrisului1 çi un studiu ligvistic al textului (p. IX—LIX), un glosar si indice de nume proprii (p. 271—290). O alta analiza lingvisticâ a aceluiasi manuscris a prezentat Gr. Nandris, ín lucrarea Aspectele verbale ín Evangheliarul slav de la Putna (sec. XIII—XIV), sustinutà ca tezâ de doctorat la Facultatea de litere a Universitari Jagellone din Cracovia si publicatâ în „Codrul Cosminului“, I, 1924. Dispunem, de asemenea, de o descriere recentà a acestui manuscris, datoratâ lui Paulin Po-pescu 2.
     Manuscrisul confine 146 file (26 X 18 cm.), scrise pe doua coloane (29 rín-■duri pe paginá), pe pergament de calitate superioarâ. Scrierea este uncialá, asemânâtoare cu cea a Evangheliei gallitene din 1283; ornamentaria este modesta, cu chenare si initiale ín motive geometrice, ín negra si rosu. Legatura veche în lemn çi píele dateazà, cu aproximatie, din secolul al XVII-lea.
    Cuprinsul : pericopele evanghelice pentru símbatá si dumineca, ín ordinea calendarului, íncepínd cu dumineca învierii. La sfírsit este un sinaxar cu evanghelii pe sfinfi si sarbátori, íncepínd cu luna septembrie.
    Limba prezintá únele trasáturi ale redactiei rase apusene :
    —	denazalizarea q >u (jq >ju) 3: oycKpwio, kk coyKO-roy (p. 19), rk3-A\oyijiaují KOAoy, GoyAfTh (P- 21), rAárortwii« (p. 23), coyA^Te py«H (p. 24), coyipa (p. 36), K-kpoyio (p. 38) ;
    —	denazalizarea ç>a (jç>ja): hth (p. 24), p-buu (p. 53), ra3KJKk (p. 82), MaAOAX'K (p. 87), HaMauia (p. 159), KAHXíHAra rpaAivi (p. 69) ; semnalám de asemenea confuzia dintre cele doua litere, de ex. ahkaa\'\' cm (p. 23), P«Ahtíam (p. 37) ;
    —	transformarea ierului mare ín pozitie intensa ín o : poncer’K (p. 23), cospaiua (p. 38) ;
    —	transformarea luí v inicial ín u : ;khk k ko\‘a£t oy kIík'ki (p. 22), oy c0yE0T0y (p. 24), oy npa3A*»nHK"K (p. 39) ;
     —	trecerea y > i (si confuzia celor doua litere) : naxn (p. 37, 53 $.a.), no--rHKHfTK (p. 33), AÉKr'KIT'KI (p. 2), WTTv pOyKH (p. 35), KHHrH (p. 35) ;
    —	palatalizarea *dj > z : míjkk» (p. 19), npt>Ke (p. 53).
    în baza analizei lingvistice putem presupune ca acest manuscris a fost copiât in nordul Moldovei sau in Ucraina 4.
    9.	Fragment de evangheliar de la Rîçnov, sec. XIII—XIV 5, B.A.R., ms. si. 613.
    A fost descris de P. P. Panaitescu ín vol. II al catalogului, ramas ín manuscris.
     1	V. çi E. Kaluzniacki, Ruthenische Literatur und Sprache, în „Oesterreiche-Ungarische Monarchie in Wort und Bild", Band XV, Viena, 1899, p. 393 — 395.
     2	Paulin Popescu, Manuscrisele slavone din mänästirea Putna, în BOR, 1962, nr. 1 — 2, p. 113-116.
      3	Trimiterile sînt la editia Kaluzniacki.
4	Gr. Nandris considera, ín baza aceloraçi träsäturi, cä a fost scris în Galicia sau Volînia
•(op. cit., p. 13).
      6	D. P. Bogdan dateazâ acest manuscris „dacä nu de la sfîrçitul secolului al XI-lea, cel pufin ■de la începutul ve&cului urmätor“ (Compendiu..vol. II, p. 49), dar arguméntele d-sale nu ne-au ■convins.