RELATII CEHO-ROMÀNE
503
anonim aruncà o filipicà impotriva contemporanilor sài, impotriva acelor „patrioti gàlàgiofi", care n-au stiut niciodatà ,,sà pretuiascà, asa cum se cuve-nea, prietenia dezinteresatà a prof, din Boemia“. Informìndu-se din „ziarele de peste munti — si noi putem preciza cà e vorba de Gazeta Transilvaniei,— autorul articolului consemneazà „noua ispravà a vajnicului doctor“, cum ìi spune el. Isprava sàvìrsità de Jarnik se reduce la aceea cà, cutreerà „spitalele unde sìnt internaci ràniti romàni din armata |àrilor subjugate. Le-aduce càrti romànefti, din care citefte, din cìnd in cind, acelora care nu ftiu carte...“ 1 Tonul oarecum rechizitorial al articolului a plàcut, probabil, celor de la gazeta brasoveanà, deoarece il reproduc in ìntregime fi farà nici un comentariu 2.
    La scurt timp dupà aceasta, mai precis in ziua de 11 februarie, gazeta bucurefteanà publicà din nou un artieoi despre Dr. I. Urban Jarnik fi romànii. Foarte probabil cà Steagul avea, pe lìngà ziarele din Ardeal, fi alte surse de informatii, care ìi ofereau posibilitatea s-o ia, in aceastà privintà, ìnaintea confratilor de peste munti. Articolul relevà citeva episoade din contactele, pe care Jarnik le avea zilnic cu ràni^ii. „Acestui nepretuit prieten al neamului nostru i se cuvine toatà recunostinta romànilor" conchide autorul 3. La citeva zile de la aparitia articolului, Gszeta Transilvaniei4 fi Romanul5 din Arad il reproduc intoemai pentru cititorii din Ardeal.
    Luìnd cunostintà de aceastà colaborare, dintre foile transilvane fi Steagul de la Bucurefti, pe tema sprijinului fi asistentei acordate rànitilor romàni, Jarnik o socotea „un zvon cam mare in jurul numelui sàu“. De aceea, pe la inceputul lunii martie st.n. se gràbefte sà adreseze Romànului o scrisoare, in care ìncearcà sà respinga meritele ce i se pun in seamà. „Singurul lucru, admite Jarnik, care in privila aceasta mi s-ar putea socoti bun, ar putea fi sìrguinta mea vàdità de a mà deprinde la orice prilej cu folosirea dulcelui graiu romàn“6 . Jarnik cautà sà convingà redactia ziarului cà ,,nu-i vrednic de atìta laudà fi de atitea màguliri“, ìnsà interventia lui are un efect cu totul contrariu. Socotindu-1 „cel mai bun cunoscàtor fi adevàrat prieten al romànilor“, foaia de la Arad ìi publicà scrisoarea sub titlul, Omul muncii si al datoriei. 7 Nici Gazeta Transilvaniei nu procedeazà altfel cu epistola lui Jarnik din 10 februarie 1915, adresatà episcopului din Gherla. Prelatul romàn o trimite spre publicare „pentru ìnvàtàmìntul altora fi drept pilde de urmat“. Cuvintele care ìnsotesc epistola exprimà simpatia profundà de care se bucura Jarnik in cercurile intelectualilor din Ardeal. ,,Mà ìnchin cu evlavie prietenu-lui nostru nepretuit“, serie episcopul Vasile din Gherla. „Fapta umanitarà poartà cu sine dulcea sa ràsplatà : mìngìierea sufletului. Dar recunoftinta si dragostea unui intreg neam ìncà nu va lipsi nepretuitului nostru prieten“ 8.
     1	„Steagul“, II, 1915, Nr. 21 din 24 ianuarie.
     2	„Gazeta Transilvaniei", LXXVIII, 1915, Nr. 24 din 1/14 februarie.
     3	„Steagul", Bue., 1915, Nr. 38 din 11 februarie.
     4	„Gazeta Transilvaniei", LXXVIII, 1915, Nr. 37 din 18/11 —3/III.
     5	„Romànul", Arad, V, 1915, Nr. 40, din 5.III.st.n. 20 februarie st. v.
     6	„Romànul", V, 1915, Nr. 48 din 1/14 martie.
       7	l.c.
     8	„Gazeta Transilvaniei", LXXVIII, (1915), Nr. 27 din 6/19 februarie.