CRITICA $1 bibliografie 2
547
tat mai sus, si preocuparea de a grada complexitatea materialului pe etape de studiu, culminind cu chestiuni care sa solicite la maximum cunostintxle si deprinderile formate pe parcurs. Or, din pacate, acest principiu este uneori neglijat tocmai spre sfìrsitul cursului, unde ne-am fi afteptat sa ne ìntìmpine punctul culminant al complexitàtii. Doua exemple, alese mai mult la ìntìm-plare. In vol. IV, la p. 212 figureazà o ìntrebare (Po5emu rasskaz nazyvaetsja ,,Mart-aprel' ?) la care — departe de a pune la contributie ingeniozitatea ìn gìndire sau valorificarea vreunor subtilitàti lingvistice — se cere o replica simplista, de 4—5 cuvinte, pe masura posibilitàtiìor unor studenti ìncepàtori, iar ìntrebarea de la p. 398 (Kto narusaet lesnuju tisinu ? ) reclama un ràspuns
—	sa recunoastem, naiv — format ... dintr-un singur cuvìnt !
     O problema de ordin metodic este si selectionarea judicioasà a cuvintelor ìn functie de indicele lor de repetabilitate, chestiune pe care autorii n-o ocolesc, dar nici n-o rezolvà pînâ la capàt. în préfaça la vol. I se arata cà „la stabilirea vocabularului au fost folosite dictionare de frecventà“ (H.H. Josselson, E. Stejnfel'dt), dar nu se aminteste nimic despre felul ìn care aceste dictionare au fost puse la contributie : ce cuvinte s-au scos, ìncepìnd si terminìnd cu ce frecventà, cum s-a fâcut o conciliere ìntre listele celor douà dictionare (alcâtuite, dupa cum se stie, dupa criterii diferite) ? De ce principiul frecven£ej a fost abandonat in volumele urmàtoare?
    Dupa cum se ftie, in limba rusa au fost traduse numeroase lucrari ale scriitorilor romàni clasici si contemporani. Prezenta, in paginile manualului, cel putin a unor fragmente din lucrari de acest fel ar fi dat posibilitatea stu-dentilor sa cunoascà maiestria artistica a tàlmàcitorilor, oferindu-le implicit adevàrate modele de redare in limba rusa a particularitàtilor si subtilitàtilor semantice si gramaticale romànesti (si exersìndu-i, deci, ìntr-un domeniu-cheie al formrii deprinderilor necesare unui bilingv activ). Folosirea unor asemenea fragmente1 ar fi oferit, totodatà, posibilitatea verificàrii ,,pe viu“ amodali-tàtilor de traducere inversa, din rusa in limba-sursa, iar termenul de retro-versiune 'traducerea din n o u a unui text', folosit in préfaça ultimelor doua volume ìntr-un sens neuzual ('redarea textelor romànesti ìntr-o limba stràina'), ar fi câpàtat o valoare mai apropiatà de cea curentâ fi fireasca.
    Cìteva chestiuni mai putin importante, privind structura de ansamblu a lucràrii in perspectiva continuitâtii dintre volume.
     O inovatie utilà in aceastà editie o constituie, ìntre aitele, introducerea in primul volum a unui glosar bilingv de aproximativ 150 de termeni fonetici fi gramaticali. Nu vom insista asupra foloaselor unei asemenea anexe (eie sìnt evidente), ci asupra faptului ca in celelalte volume ideea este parasita. Oare, pe masura cresterii complexitàtii problemelor, dificultàtile de redare in limba romànà a terminologiei lingvistice rusefti devin tot mai mici? N-am ìn^eles, tot aici, fi o chestiune de terminologie : acest mie glosar, de 3 pagini, este intitulât dictionar, in timp ce, in acelafi volum, glosarul de termeni comuni, incom-parabil mai voluminos (de aproximativ 14 ori mai mare decìt primul) este denumit, modest, vocabular.
      1 O ìncercare timidä, dar îmbucurâtoare, se face prin introducerea ìn voi. al IV-lea a tex-tului de la p. 223 — 225.