488
NICOLAE RO§IANU
unde dialogul lìpseste ; prezenta dialogului face inutilà folosirea acestui pro-cedeu.
    Verbul a zice la persoana a IlI-a singular are o frecventà deosebit de mare, el fiind folosit pentru a se putea deosebi vorbirea personajelor de relatarea povestitorului. Procedeul este specific vorbirii curente neliterare, in basm constituind un indiciu evident al oralitàtii. Verbul a zice, cu functia amintità, poate ocupa pozitiile cele mai diferite : la inceputul vorbiri personajului, la sfirsit, sau dupà oricare cuvìnt al personajului respectiv. Daca acest verb este folosit numai in una sau douà din pozitiile aràtate, el imprima dialogului un anumit ritm, o anumità muzicalitate chiar; frecventà prea mare ìnsà a acestui verb in dialog devine supàràtoare chiar fi la transmiterea orala a basmului, cu atit mai mult la lecturà. Povestitorul I. Gìrbea, de pildà, abu-zìnd de verbul respectiv, atinge ìntr-un basm care dureazà 43 de minute o cifra record : il foloseste de 523 de ori. (I, 460—484). Povestitorul ajunge uneori sa foloseascà verbul respectiv dupà fiecare cuvint al personajului : „No — zite — amu — zice — ma due — zice — si vàd — zice — ine-i Minda Lu-mii - zìie' (I, 480).
    0.	Bìrlea, referindu-se la acest aspect, considera cà verbul zice e folosit de povestitori fi ca ràgaz de gìndire pentru desfàfurarea ulterioarà a vefmìn-tului naratiunii1. In cazul la care se referà (este vorba de povestitorul
I.	Vinca), s-ar putea ca autorul sà aibà dreptate intr-o oarecare màsurà, dat fiind „stilul domol" al povestitorului respectiv. La I. Gìrbea ìnsà, ca de altfel fi la alti povestitori contemporani, folosirea foarte frecventà a verbului zice in dialogurile personajelor apare ca o adevàratà manie lingvisticà, ceea ce, desigur, duce la scàderea vaiorii artistice a basmelor respective.
    Acest procedeu, fiind propriu vorbirii curente, desigur cà era folosit fi de povestitorii ale càror basme au fost culese la sfìrsitul sec. al XlX-lea fi inceputul sec. al XX-lea; unii culegàtori ìnsà, „stilizìnd“ basmele auzite, au redus la maximum numàrul acestor verbe din vorbirea personajelor, iar uneori le-au exclus compiei din basm. Procedeul este destul de ràspìndit in basmul universal ; el fiind ìnsà un indiciu al oralitàtii, il vom ìntìlni mai ales in basmele populare autentice, deci in basmele stenografiate sau inregistrate pe bandà de magnetofon, fi, desigur, in acele basme in care culegàtorii, cu toate cà nu cunosteau stenografia si nu aveau la ìndeminà mijloace moderne de ìnregistrare, s-au stràduit totufi sà redea cìt mai fidel stilul popular orai.
CONCLUZII
    Majoritatea formulelor traditionale continua sà fie prezente in basmele povestitorilor contemporani demonstrìnd astfel o mare viabilitate. Totodatà, prezenta acestor formule in basmele culese in zilele noastre intr-o formà iden-ticà sau asemànàtoare cu formulele cuprinse in primele noastre colectii de basme ne intàrefte convingerea cà formulele au constituit acel element care a suferit cel mai putin de pe urma „stilizàrii“ fàcute de unii culegàtori, pàstrìndu-fi, in generai, forma lor autentica. La aceasta a contribuit, desigur, fi rima, destul
     1	O. Bìrlea, Introducete, p. 92.