MANUSCRISE SLAVE DIN MOLDOVA
267
    Sìnt deosebit de importante manuscrisele care con|in alte categorii de scrieri decît texte de cult. Nomocanonul copiât in Moldova la ìnceputul seco-lului al XVIII-lea este un exemplar pretios pentru studiul dreptului scris in |;ara noastrà (ms. nr. 17). Graniatica slava (ms. nr. 23), care cuprinde morfologia si sintaxa limbii vechi slave, a fost copiata ìn Moldova, la mànàstirea Neamt, probabil pentru folosinta scolii de sio venie care functiona acolo. Manuscrisul nr. 28 concine o Psaltire versificata, alcàtuità la sfìrsitul secolului al XVIII-lea.
    Dupa ce la mânâstirile Neamt, Vorona sau Coçula nu s-au mai copiât manuscrise slave, ìn secolul al XIX-lea copistii lipoveni sìnt cei care au continuât sa le transcrie pentru uzul lor (este cazul ms. nr. 31 çi 36 de la mànàstirea Tisa, judetul Vaslui, sau a ms. nr. 40, scris la Iasi, de càtre tatal detinà-toarei si a ms. nr. 48, scris la Vaslui). Manuscrisele nr. 34, 35, 47 au fost aduse de la centrul ecleziastic Fìntìna Alba din Bucovina. Dupà locul scrierii, manuscrisele se grupeazà astfel : 31 sìnt copiate in Moldova, 6 ìn Rusia (nr. 16, 28, 37, 42, 45, 46), 4 in Galizia (nr. 13, 19, 21, 25), 4 in Ucraina (nr. 20, 22, 38, 39) si 3 la mànàstirea Fìntìna Alba. Slavona manuscriselor este de redactie medio-bulgara (14 ms.), ruseascà (25 ms.) sau ruteanà (7 ms.) ; douà manuscrise sìnt redactate in limba rusà.
    Actualmente aceste manuscrise se pastreazà in localitâtile Iaçi, Suceava, Romanesti judetul Suceava, Roman; 24 de exemplare se gàsesc la persoane particulare si 24 de exemplare in biblioteci bisericesti. Manuscrisele din fon-durile ecleziastice au fost strìnse la un loc dupà anul 1957 de la schituri çi mànastiri, aitele se pàstreazà pe la biserici din sate ìndepàrtate si sìnt ìncà, in parte, neinventariate. Persoanele particulare definàtoare ale manuscriselor descrise de noi sìnt : 1) descendent» unor personalità^ culturale si colectionari care au pàstrat manuscrisele in biblioteci de familie de-a lungul a mai multor generaci (prof. M. Costàchescu, prof. Leca Morariu, prof. August Scriban, Paul Mihail, Andrei Badareu) ; 2) ultimii membri ai unor familii de scapeti din orasul Iasi (Ana Susnieva, Pavel si Andrei Smirnov, Daria si Maria Iva-nova) ; 3) lipoveni din orasul Roman (Chirii Savici, Ahei Cozma) ; 4) persoane care detin in mod ìntìmplàtor exemplare de manuscrise (Apolinaria Radonej-scaia, Vasile Hanganu — din Iasi).
     Capitolul, ìncà nescris in istoria culturii romàne, despre circulatia càrtilor si manuscriselor in tara noastrà se ìmbogàteste implicit prin ìnsemnàrile cu con^inut foarte variat de pe manuscrisele slave, de cele mai multe ori redactate in romàneste. Eie dau informaci despre pretul cu care era achizitionat un manuscris (un Tetraevanghel de 226 de foi a fost plàtit, la 1700, cu doi taleri de aur, monedà polonezà — ms. nr. 11 ; un Minei de obste a fost cumpàrat la 18 martie 1745 cu 4 lei si jumàtate — ms. nr. 21), despre circulatia manuscriselor (ms. nr. 17, 20, 21, 25), despre copisti (ms. nr. 32, 38, 47, 48). Eie contin iscàlituri de proprietari si pomelnice (ms. nr. 1, 4, 5, 6, 8, 10, 12, 13,
19,	20, 21, 24), referiri la ràscumpàràri de manuscrise (ms. nr. 2) si, mai aies, note despre ìntìmplàri considerate, la vremea lor, memorabile. Se pomeneste, spre exemplu, despre o nàvalà a lacustelor si despre eclipsa de soare de la 14 iulie 1748 (ms. nr. 2), aflàm cà un angajat al „posesorului satului Risiici“, cu functia de econom, primea, in 1845, 36 de ruble de argint si 24 màsuri de