ECOURI EMINESCIENE LA I. KRASKO
405
    Influenza poeziilor eminesciene de „larga respirale meditativa si puternic patos critic si social“ poate fi luatà in considerare tot pe un fundal liric mai amplu deoarece din confruntarea textelor pe care o propune S. Smatlak (Impàrat si proletar, Scrisoarea II si Scrisoare domnisoarei L. G., Jehova, Sclavul) nu putem deduce similitudini mai precise. Mai indreptà|ità ni se pare apropierea dintre poezia acciaiati Hviezdoslav, Sint glas insingurat ce predicà-n pustiu, cu Jehova a lui Krasko. lar poeziile Sclavul sau Glia stràbunà ne amintesc mai cu putere de Cosbuc sau Goga, desi o poezie protestatarà de patos national si social cultiva la slovaci §i Sv. H. Vajansky.
    Dincolo de analogiile de ordin general, existà coincidente mai pregnante care nu se limiteazà exclusiv la poeziile lui Krasko din perioada adolescentei. Le intxlnim in toate etapele de evolutie a creatiei sale poetice, asimilindu-se, imputinindu-se si retopindu-se treptat in sinteza lirica proprie a poetului slovac. Cele mai vechi poezii cunoscute ale lui Ivan Krasko s-au pàstrat in asa numitul „carne^el románese“. Aici se aflá notate urmàtoarele zece poezii originale: Mamka, lúba mamka (Mama, scumpà mama), Den spásy (Ziua mintuirii), Sami sme v hore (Singuri in codru) 1, Cierne o£i, cierne (Ochi, negri, ochi negri), Milá moja, mila moja (Draga mea, draga mea), Piesen ná§ho l'udu (Cintecul poporului nostru), V Brasov e (La Brasov), Nepytajte sa ma (Nu ma intrebaìi), Len pre teba (Numai pentru tine), Za bùrnej, ciernej noci (Pe noapte neagrà, furtunoasà). Dintre ele, cea mai veche este Cintecul poporului meu, sub care se aflà data de 18.IV.1893, dar despre care, ìntr-o conferintà tinutà la radio in 1956, poetul a spus : „Am scris-o la gim-naziul german din Sibiu in anul 1893". Este evident o nepotrivire, nesolutio-natà ìncà, deoarece poetul a venit la Sibiu in toamna anului 1893 2. Cu aceastà singurá excepte, altceva nu indreptàteste afirmaba lui Rudo Brtáñ, dupa care Ivan Krasko a ìnceput sà serie poezii incá inainte de a veni in Transil-vania 3. Dintre aceste poezii Krasko a ales trei {Mama, dulce marna — modi-ficind titlul initial Marna, scumpà marna — Singuri in codru, Cintecul poporului meu), a mai adàugat ìncà una (Cintecele mele tainice) si le-a trimis spre publicare la revista Slovenské pohlady. ìn numàrul din decembrie al revistei (1896, nr. 12) n-a apárut atunci decìt poezia Cintecul poporului meu. Abia in 1907, cind I. Krasko devenise un poet cunoscut, J. Skultéty, redactorul principal al aceleiasi reviste, fárá a mai cere suplimentar avizul autorului, i-a publicat poezia Mama, dulce mama („Slovenské pohlady", XXVII, 2, 1907). Krasko a protestai imediat impotriva publicàrii ei : „M-a surprins cà in ultimul numàr din 'Pohlady' ati publicat lucruri pe care le-am scris ca gimnazist de 17—18 ani. Sint atit de nereusite, mai ales ca formà, incit nu pot fi bucuros cà au vàzut lumina zilei" 4. Ivan Krasko foarte multa vreme s-a ferit sà dea la ivealà versurile sale din tinerete cu amprentà eminescianà prea vizibilà. Despre aceastà poezie M. Gáfrik serie cà „impulsul literar al aparitiei ei putea sà fie
      1	M. Gàfrik face observatia cà textul acestei poezii a fost adàogat ìn carnetei de I. Krasko tìrziu dupà plecarea din Braçov. Sùborné dielo Ivana Krasku, ed. cit., p. 217.
      2	Ibidem, p. 201 — 202.
      3	Rudo Brtàn, Kraskova tvorba, „Elan", I, 1930/31.
      4	Scrisoarea càtre J. Skultéty din 5.3.1907, Citât dupà M. Gàfrik, Siiborné dielo Ivana Krasku I, ed. cit., p. 215.