CRITICA §I BIBLIOGRAFIE
589
asupra acestei probleme, aràtìnd cauzele datorità càrora Turcia a putut ramine in afara ràzboiului. Autorul analizeazà si politica de neutralitate a Turciei, subliniind abaterile si consecintele ei (Politica externa a Tur dei in cel de al doilea ràzboi mondial in nr. 6/1967, p. 3 — 33).
     Moartea tarului Boris III (nr. 2/1968, p. 40—59) se intituleazà foarte documentata comunicare a lui Ilcio Dimitrov. Pe baza unei analize obiective a tuturor izvoarelor sì memoriilor, autorul ajunge la concluzia cà moartea acestui tar a fost o moarte naturala, provocata de un infarct, asa cum a pro-bat, de altfel, autopsia fàcutà de trei doctori bulgari, Hitler neavind niciun Ínteres sa suprime un aliat precios.
      Cu prilejul ìmplinirii a 25 de ani de la crearea Frontului Patriei, D. §ar-lanov publica articolul Frontul Patriei si istoria contemporanà a Bulgariei (nr. 2/1967, p. 3 — 26). Autorul arata ìmprejuràrile infiintàrii acestei orga-nizatii politice si cele trei etape pe care ea le-a parcurs. Prima etapa ìncepe din iulie 1942 si dureazà pina la 9 septembrie 1944, a doua este etapa de consolidare a puterii populare si de refacere a economici (9 septembrie 1944 februarie 1948), ultima fiind aceea a participàrii Frontului Patriei la construi-rea socialismului. Aràtìnd ràdàcinile istorice ale Frontului Patriei si formarea lui, D. ijarlanov subliniazà ca infiitarea si activitatea acestei organiza^ii este o stràlucità aplicare de càtre comunistii bulgari a ideii leniniste de legare a luptei pentru democrazie cu lupta pentru socialism, de reunire a tuturor for^elor democratice ìmpotriva capitalismului si a fascismului, de mo-bilizare a lor pentru construirea noii societàri. In sfìrsit L. Tolev arata Importanza istoriei bulgare pentru educatia patriótica (nr. 1/1968, p. 3—21).
     La rubrica Istoriografie aprecieri deosebit de judicioase face Goran
D.	Todorov despre Nasterea si dezvoltarea initialà a istoriografiei bulgare (681 — 1918) (nr. 2/1967, p. 82—97), continuìnd in nr. 3 din acelasi an (p. 74— —95) cu studiul Istoriografiei bulgare in secolele XI—XV. Se simtea nevoia unor precizàri de acest fel, foarte utile nu numai pentru istoricii bulgari, ci si stràini.
     K. Telbizov atrage atentia asupra linei istorii a Bulgariei seri sa in 1761 si necunoscutà pina acum (nr. 3/ 1967, p. 71—80). Este vorba de lucra-rea lui Blasius Kleiner, scrisà in limba latinà la Alvini;, in Transilvania, unde au emigrai unii bulgari catolici din Ciprovet dupà neizbutita lor ràscoalà din 1768. Autorul aratà caracterul acestei lucràri, cuprinsul si importante ei, comparind-o cu opera lui Paisie de la Hilandar.
     M. Veleva analizeazà personalitatea (atìt de complexa si de plinà de contradictii, dar progresista totusi) si opera lui Dimitàr Strasimirov ca istorie al Renasterii bulgare (nr. 1/1967, p. 63 — 81). Era cazul unei astfel de analize pentru singurul istorie burghez bulgar care si-a consacrai toate fortele pentru studierea acestei perioade. Desi apàrutà in 1907, Istoria ràscoalei din aprilie, lucrarea sa in trei volume se mai utilizeazà si astàzi, cu toate lipsurile ei de metodà sau informatie. Acestea i-au atras criticile unor istorici care au mers pinà acolo incit 1-au incadrat, pe nedrept, in tabàra falsificatorilor burghezo-fascisti. Alti istorici ìnsà, ca Mihail Dimitrov sau Ivan Ungiev, au pentru el aprecieri laudative. De fapt, asa cum precizeazà foarte bine autòarea,