152 N. PAVLIUC, I. ROBCIUC § 61. ín declinarea adjectivelor la plural, desinentele prezintà, fata de -situala din limba literarà, unele particularitàti. Astfel, la genitiv-locativ, ca §i in unele graiuri convergente \ inrudite din punct de vedere genetic cu cele studiate de noi, apare in mod regulat,, numai desinenta, -ix (cmap’ix, McuiéHK’ix, uyMc'ix, eépxHix, Mépmeix, MOvAoyà'ix, páii'n'ix, cue’ix, dóyz’ix, 6ó6uhìx, 30yA0ym'ix, característica in limba literarà doar pentra adjectivele cu tema in consoanà muiatà. Prezen^a desinenetei -ix si la adjectivele cu tema in consoana dura se explica, probabil, prin analogie cu desinenza core-spunzàtoare de la adjectivele cu tema in consoana muiatà. § 62. Unele deosebiri fa^à de limba literarà se constatà, de asemenea, la cazurile dativ fi instrumental. In cursul anchetelor, efectúate de noi, am notat la fórmele de genitiv ale adjectivelor cu tema in consoanà durà, alàturi de dosinentà-HM fi varianta -ìm (vyxc'im, dó(y)z'ÌM, óàóim'm, 30yAoym'ìv, mùx'm, KopomK'm, dóóp'm) care, ca si in cazul formelor de genitiv-locativ, a apàrut, probabil, prin analogie cu desinenta corespunzàtoare de la adjectivele cu tema in consoana muiatà. Mentionàm cà in unele graiuri (Caraor-man) „trecerea“ desinen^er -hm la -¡m afecteazà toate adjectivele cu tema in consoana durà. Extinderea desinentei de la adjectivele cu tema in consoanà muiatà la cele cu tema in consoanà durà se constatà fi la unele forme de instrumental : dó(p)z'imh, 6ó6uh'ìmh. § 63. Din materialul prezentat se pot desprinde unele constatàri. Defi s-au dezvoltat in conditii specifice (izolarea de masivul lingvistic ucrainean de bazà, conditii de bilingvism), graiurile ucrainene din Dobrogea au pàstrat intact sistemul de flexiune a substantivelor fi a adjectivelor, care n-a suferit influenza altor limbi. Influenza stràinà, indeosebi cea romàneascà, s-aexer-citat numai in domeniul lexicului. Cuvintele imprumutate primesc desinentele cazuale, caracteristice sistemului de flexiune al graiurilor ucrainene cercetate. Astfel, cuvinte de origine romàneascà ca ópmdTà, MaMüAúga, gpána, pàp'iifa, 6amÓ3d, KAÓKd se declinà ca fi substantivele primului tip de declinare, clasa A (pú6d, pyxá), iar adjectivul xyMynáAcv'i (KM (Pe3WMe) yKpaMHCKHe roBopw flo6pya)KH bxo¿wt b rpynny CTenHbix roBopoB, mx hocmtcjih nocenHjiHCb 3aecb b Konue XVIII Beica. B aanho ìi pa6oTe npe/icraisiiena HMemaa (J)jickchh (hmchh cymeCTBHTC/ibHoro h npHnara-TejibHoro) yKpaHHCKHx roBopoB itoSpya*». CymeerBHTenbHbie h npHaaraTCjibHbie rpyniwpy-lOTCH no THnaM ckíiohchhji c yneTOM napaflHmaTiiHecKoro KpHTepua. TaKHM 06pa30M cymecTBH-reJibHbie xpex poaoB pacnpeae.'iHhOTCsi no TpeM THnaM ckjiohchhh, KOTopwe He coBnaaaioT c 1 Vezi A.M. Mukan, yKpauHCKue npudyHdùcKue oeopbi, P- 11; V.P. Drozdovskyj, yxpauHCKue loeopu BeccapaòcKozo npuMopbn, p. 17.