III. DOCUMENTE
   UNELE ASPECTE ALE SINTAXEI LIMBII DOCUMENTELOR SLAVO-ROMÀNE (SUBTIPUL MUNTE AN, SECOLELE XIV—XV)*
LUCIA D JAMO-DIACONIJÄ
    Sintaxa limbii documentelor slavo-române nu prezinta mari deosebirí fata de cea a limbii slave vechi pe care A. Vaillant a caracterizat-o ca fiind „souple et non savant, sauf dans ses calques du grec“ x. Aceastà particularitate apare si mai evident în limba documentelor slavo-române. într-adevâr, anele constructii greoaie se mai pâstreazâ aici numai în citatele biblice calchiate din limba greacâ, spre deosebire de cuprinsul documentelor, unde structura propozitiei si a frazei este mai analitica. Astfel, în domeniul sintaxei, ca si în celelalte compartimente aie limbii, elementele arhaice, carturâresti, coexista si se întrepâtrund eu trâsâturile noi.
    Pentru a reliefa complexitatea trâsâturilor specifice aie sintaxei slavonei românesti, ne vom opri la cîteva aspecte.
I.	Sintaxa propozitiei
1. SUBIECTUL
    a)	Subiectul exprimât prin pronume personal. Ca si în textele slave vechi,. de obicei nu apare, fiind inclus în desinenza verbului2. (Acest fapt se reflecta în mod special în corespondentâ, deoarece în documéntele de danie çi întârire subiectele sînt exprimate fie prin substantive, fie prin pronume de politele, prezenta acestora în context fiind obligatorie). De ex. : JKHE6ÆI0 mhpho „sa trâim în pace“ (1421, mai 17, Arh. St. Br., nr. 776); thsh 3ah awah* PflGHH6T6 hx wt T\'ia, h,\h uio hm K6T6 &4HHHTH èjHHHgTG hm, epe Ht HiUflTê wt HH;f hh eAHH $f/wc ,,împrâçtia|i pe acei oameni rai de acolo sau ce vreti sà le faceti, fâceti-le, caci n-aveti nici un folos de la ei“ (1482—1487, Arh. St. Br., nr. 141).
     *	In acest articol prezentäm alte aspecte ale sintaxei decit cele cuprinse Sn lucrarea Limba documentelor slavo-romäne emise in Tara Romäneascä in sec. XIV - XV, Bucurejti, 1971.
      1	A. Vaillant, Manuel, p. 357 (v. la sf. art. lista de abrevieri).
     2	Vezi W. Vondräk, Grammatik, p. 579.