482
NICOLAE RO$IANU
    Procedeul respectiv nu se reduce numai la repetarea anumitor pàr^i de vorbire ; uneori, ca fi in unele basme slave,1 se repetà expresii ìntregi :
      ,,Fà bin’e tipà-1 ! fà bin'e Jipà-1, fà bin’e tìpà-1" (I, 369) ; „Apài Foamea-o mincat Setea-o beut, Foamea-o mincat §i Setea-o beut" (II, 352). 2
    Spuneam cá repetida — avem in vedere mai ales repetarea verbului — intr-un text scris devine obositoare fi ìfi pierde oarecum func^ia stilistica. Dar procedeul apartine exclusiv oaralitàtii, prin urmare, basmul este fàcut pentru a fi ascultat, nu citit. Ìnregistràrile pe banda de magnetofon demon-streazà cu prisosintà efectul stilistic deosebit pe care il realizeazà aceste repetían ; unii povestitori folosesc intonatii diferite chiar fi atunci cìnd, de pildà, un verb se repetà de peste trei ori, dovedindu-se a fi adevàrati interpreti.
     3.	Formule care apartin dialogului (expresii tipice folosite de personajele basmului). La povestitorii contemporani dialogul ocupa un loc mult mai ìnsemnat comparativ cu basmele clasice; se poate vorbi, la unii povestitori, chiar de un abuz in folosirea acestui procedeu „izvorít — dupa cum observa
O.	Birlea — din plàcerea de a desfàfura replici vioaie, piine de tìfniri spontane fi de scìnteieri de gindire“ 3.
     Formulele-dialog traditionale in generai s-au pàstrat, schimbàrile surve-nite sínt ìnsà atit de numeroase, incit putem vorbi mai mult de mentinerea situatiilor, decit de conservarea formulelor care au marcat situatile respec ve.
    Dialogul care premerge lupta dintre erou si zmeu, marcat de formula pe care o cunoaftem, se mentine ìntr-o forma mult simplificatà, prezéntìnd tot-odatà unele modificàri. Astfel, dintre cele cinci mijloace de luptá propuse de zmeu (sabia, pufca, sàgeata, buzduganul, lupta corp la corp) numai douà pot fi identificate mai frecvent (sabia fi lupta) :
      „Alelei, feèior Boldicuti! Ori d’in luptà n’i luptàm, ori d’in sàbii n’e tàiem?“ — ,,Ba din luptà n’i luptàm cà lupta-i m§ driaptà d’i la Dumnezàu làsatà !" (I, 266; cf. cf. 242, 288, 304).
    Uneori alegerea luptei corp la corp nu mai este motivata :
     „Hai sà ne luptàm! Ori in sàbi sà ne tàiem? íée ; — Nu ! Sà ne luptüm“ (I, 250).
     Alteori motivarea se mentine, insà altfel formulata :
      ,,Ei, cum n’i luptàm? Din sàb’ii n’i tàiem, uori din luptà sà n’i luptàm?“; „—Ba — dzis’i
—	d’in luptà sà n’i luptàm, cà-a$a sa luptà voin’isi ! Sabg’ie are uoràisin’i !" — „No, cuín n’i luptàm?" — „Din luptà a§§, ca vuan’isii! La trintà!“ (I, 331).
    Aceastà formula mai prezintà o particularitate : se repetà atit ìntreba-rea cìt fi ràspunsul, intr-o forma putin simplificatà.
    Am ìntìlnit, de asemenea, o formulà in care, ca si intr-un basm vechi, alàturi de luptà se propune fi o a doua cale : pacea. In formula traditionalà
     1	Vezi J. Plivka, Slovanské pohàdky, Uvod, Praga, 1932, p. 156.
      2	Mai detaliat despre repetitie ca procedeu caracteristic al stilului ora) vezi O. Bìrlea Introducete, p 92 — 95.
      3	Ibidem, p. 87.