LIMBA SLAVONÄ DIN LITUANIA
207
de dar in literatura Lituanid fi Poloniei de atunci. Astfel, dupà Maciej Stryj-kowski, in Vitebsk si Tver' popula^ia era tot rusà 1. Aceeafi afirmafie o gàsim fi in Cronica lui M. Bielski, foarte ràspindità in secolul al XVI-lea 2. Concep^ia aceasta privitoare la unitatea intregului popor rus din cele trei state (Rusia, Polonia fi Lituania) este, de fapt, mai veche, transmisà in primul rind de reali-tatea veche, de letopisetele ruse, de J.Dlugosz (secolul al XV-lea)3 fi M. Mie-chowita (secolul al XVI-lea). Aceasta conceptie a pàtruns fi in secolul al XVII-lea.
     in epoca in care au fost intocmite statutele Lituaniei, inclusiv cel de-al treilea, probabil nu se punea de loc problema ce reprezintà limba lor rusà, cu particularitàtile ei. Aceasta era limba folosità de popula^ia rusà din Marele Cnezat Lituanian, adoptatà timp de mai multe secole aici ca limbà a statului. Ea este, cum s-a vazut, fi limba in care, datorità unor condili istorice specifice, au fost redactate cele mai vechi cronici lituaniene. De-abia in secolul al XVI-lea apar in Lituania autori care scriu in latinà fi polonà, iar, o data cu dezvoltarea mifcàrii reformate, fi in lituanianà 3. Limba rusà era folosità oficial in administra^ia internà fi in treburile judecatorefti. Numai actele cu caracter interna^ional fi privilegiile latifundiare din vremea cnea-zului Iagello, in forma lor stabilità de documente, erau redactate in latinefte. Firefte, in aceste condili limba rusà trebuia sà capete in Marele Principat Lituanian, cum s-a fi intimplat de altfel, o dezvoltare fi, deci, o coloraturà particularà.
     In timpul celui de-al treilea statuì, la Moscova limbii acesteia i se spunea lituanianà. La prima vedere, denumirea pare cu totul stranie. In realitate, limba aceasta semàna foarte mult cu cea in care scriau fi vorbeau moscoviti. Era aceeafi limbà rusà, folosità, ìnsà, in douà state diferite. Mai precis, erau douà variante ale limbii ruse, care, evoluind in state diferite, era naturai sà prezinte deosebiri esentale. Aceste deosebiri lingvistice s-au creat nu numai ca urmare a deosebirilor caracteristice vie^ii social-istorice in cele douà {àri, ci fi ca rezultat al influenfelor din partea limbilor stràine cu care vorbitorii lor veneau in contact. In limba aceasta pàtrund particularità|i deosebite in Lituania fi Moscova. Cauza principalà a deosebirilor era datà insà de speci-ficul vietii istorice fi economice a ambelor state, de specificul evolutiei lor culturale fi de relatiile cu alte popoare, diferite in statuì rusesc fi in Marele Ducat Lituanian. Influenza altor limbi, mai ales a polonei, incepe cu timpul sà se resimtà tot mai puternic in acea limbà rusà literarà fi de stat care era folosità in Lituania. De aceea, la Moscova, alàturi de denumirea limbà lituanianà (lito-
      1	Vezi Kronika Polska, Litewsha, ¿módzka i wszystkiej Rusi, Varfovia, 1846, vol. I, p. 95 — 111 ; vol. II, p. 58. Vezi fi Aleksander Rogow, Maciej Stryjkowski i historiografía ukraiùska XVII wieku, „Slavia Orientalis“, XIV, 1965, nr. 3, p. 311 — 329.
      2	Vezi Kronika Polska Marcirla Bielskego. Zbiór pisarzów polskich, vol. XI, Varfovia, 1829, p. 125-127, 129, 133, 144; vol. XII, Varfovia, 1830, p. 108-109.
       3	in opere cu continui religiös, ca, de ex., Catechismusa prasty szadei, prima carte in lituanianà (1547) a lui Martynas Maìvydas. Vezi fi Senoji lietuviSka knyga. Pirmosios lietuviSkos knygos 400 metti iUeidimo sukakciai paminèti (sub redacta lui K. Korsakas, P. Pakarklis, J. Kruo-pas, V. Mykolaitis), Kaunas, 1947. Ci. fi K. Korsakas, LietuviSkos knygos 400 metti kelias, In „Literatura ir kritika", Kaunas, 1949, p. 35 — 63 ; M.N. Peterson, Oterk litovskogo jazyka, Moscova, 1955, p. 5-12.