TERMINOLOGIA TESUTULUI ÎN GRAIURILE UCRAINENE
159
urzeala pe sulul de dinapoi“, Han'idcimu y ôépdo „trecerea firului de urzealà prin spatâ“, naoupâmu y nümu „trecerea firului de urzealà prin ite", etc.
    Cum reiese din lista termenilor prezentatâ mai sus, in cadrul aceluiasi grup de graiuri, variind de la o localitate la alta, aceeaçi notiune poate fi exprimatâ prin doua sau mai multe lexeme1 : eupcmàm, Kpócw „ràzboi" ; z/iüifi, eamaA'KÜ „furcile" ; nómaK, cyKcuio „sucalâ“ ; niKan'ü, ôimna „bâtealâ“ ; gpÓMrui'i, (fiowanéjj „piepteni" ; kôhkci, Kapàcfima „cioacele" ; uimuM, po3Ôiï „çtim“ ; mKÓmu, nymamu „a tese“ ; MaxmÓA', np'ùxc'a, MtmoK „tort“ ; eupu-méno, dpÿga, npicnéif „draga“ ; noKpàÌHuifi, cmamiyji, cmézna, jiumKÙ, Kpócna „butucii râzboiului de -fesut“, etc.
    Din domeniul terminologie propriu-zis care constituie obiectul analizei noastre, in graiurile divergente am inregistrat lexeméle ôamuAéÿ, dpyga, dpy-gâmu, (fioiuaAéÿ, gyiui, gyuiKa si Kapcnfima care din punct de vedere etimologie pot fi considerate de provenienza românea§câ.
    ôamuAéÿ (varianta ôamaAéÿ) este întîlnit in toate graiurile bucovinene menzionate cu sensul de „mlei|à mare, folositâ pentru zdrobit cînepa si inul ; melitoi“. în graiurile hutule acest termen are intelesul de „mîteâ, bà^ul de bâtut untul“, sens cu care, de altfel, figureazâ în toate lucrârile de specialitate2, iar „melitoiul“ este cunoscut eu denumirea ucraineanâ comunâ mép-/luifa.
    într-o perioadâ mai veche în graiurile bucovinene ôamuAéÿ avea acelasi sensca si rom. bâtâlâu „mai, lopâticâ pentru bâtutul rufelor, câmesilor, pînze-turilor albe cind le spala sau cînd le bileste la gîrlâ“ (Cf. DA). Cu aceastâ unealtâ se efectua si prima zdrobire a cînepii. O data cu perfectionarea mo-dului de prelucrare a cînepii çi inului prin confectionarea „melitoiului“, denumirea ôamuAéÿ „mai" a fost transferatâ noului instrument, avînd aceeasi utilizare.
    JJpÿga este cunoscut în graiurile hulule (Benea si Moldova-Sulita) çi în unele graiuri bucovinene (Ipoteçti, Bâlcaufi, Siminicea) denumind instrumen-tul cu care se râsuceste în doua firul de urzeàlà pentru lâicere, saci, covoare. Etimonul cuvîntului ucrainean dialectal dpÿga îl constituie românescul drugâ „idem“ < sb. druga (cf. DLRM). Alâturi de dpÿga mult mai freevent utilizate sînt verbul dpygâmu „a îndruga" si adjectivul dpÿgana „îndrugatâ". Acesti termeni sînt formati pe teren propriu, dupà modelul verbelor, respec-tiv adjectivelor ucrainene, avînd la bazâ lexemul dpyga de origine româ-neascâ. în localitatea Brodina „draga“ este redatà prin termenul generai slav npicnéif..
    0oiuaAéÿ cu întelesul de „unealtâ de forma unei tesale, folositâ la pieptâ-natul exclusiv al lînei" corespunde ca formâ çi sens termenului din limba românâ fosalâu „idem" cf. ung. foszlani (DA) prin intermediul câreia a pâtrans în graiurile cercetate. Teritorial, aria de râspîndire a acestui cuvînt se limiteazâ
     1	Din punct de vedere etimologie o serie de cuvinte de acest ordin pot avea diferite proveniente.
     2	Cf. B. X>. Hrinéenko, Cjoeapb yKpaìncbKoi mobu, X, Kiev, 1907 ; D. Scheludko, Rumänische Elemente im Ukrainischen, in „Balkan-Arhiv“, II, Leipzig, 1926, p. 126; E. Vrabie, op. dt., p. 131.