fîCOURI EMINESCIENE LA I. KRASKO
393
lui cu foaia matricola a liceului german unde Botto apare, intr-adevàr ìnscris in toamna anului 1894 ca „Botto Johann ev. A. B., nàscut in localitatea Kraszko la 12 iulie 1876“, cu mentiunea : „Retras la 5 noiembrie 1894“ x. Ilie Hociotà evoca in amintirile sale si alte imprejuràri in legatura cu viata lui Jan Botto la Sibiu si Bra§ov :
      ,,L-am cunoscut in anul 1893 la Sibiu, cìnd s-a Ìnscris la gimnaziul evanghelic luteran In clasa a Vl-a. Ne-am ìmprietenit u$or §i am §ezut in aceeaji bancà. Fiindcà era modest §i sirguincios profesorii §i colegii il simpatizau. Un an mai tìrziu a studiai tot aici §i fostul bàrbat de stat din Cehoslovacia Milán Hodza. Janeo Botto era. .. foarte manierai §i prezentabil. La sfir^itul anului scolar, pe care il sfir^ise cu bine, ne-am despàrfit unul de altul cu dorinfa de a ne revedea in séptima, unde eram studenti de clasà superioarà. . . Se incepe anul scolar in septembrie §i Janeo Botto nu mai venise la Sibiu, ci se ìnscrisese la gimnaziul evanghelic luteran din Bra$ov. Dupa o sàptàmìnà mà inscriu si eu la Bra?ov, ìnsà la gimnaziul románese, in séptima ; . Dupà citeva zile, intilnesc pe amicul J. Botto, care mergea la §coalà cu cardile sub^ioarà §i cu chipiu inalt albastru. Ne-am bucurat mult unul de altul, cà ne vedem iarà§i laolaltà. . . Tancule, dragà, mutà-te la gimnaziul románese, ii zie eu’ — ’Darà eu nu $tiu románente ?i de aceea nu mà va putea primi' — 'Limba romàn^ascà nu e grea de ìnvàtat, tu §tii latina, este asemànàtoare. Pe di. director Virgil Oni^iu il voi ruga eu sà te primeascà’ — 'Bine roagà-1 pe di. director Mai intii vreau sà intreb acasà dacá mi se permite mutarea’. Nu trecurà multe zile §i eu li due vestea cà di. director V. Onitiu il va inscrie in séptima bucuros, numai sà vie. J. Botto primi de acasà aprobarea $i a§a merse voios la inscriere. Ste in^elege cà ne a^ezaràm in aceea^i bancà. La sfirjitul orelor ii spuneam pe nem^e^te lui Iancu lec^iile ce ne-au predai profesorii. Deoarece §tia ungure^te §i nemfe^te bine, nu avea mult de studiat din literatura aeestor limbi §i se stràduia mai mult la romànà. Lucràrile scripturistice le fàcea bine, numai cu ortografia mergea
sà incerce sà gàseascà pe colegii sài de altàdatà, printre care era §i Ilie Hociotà. Scrisorile lui Rudo Brtan ne-au fost comunicate, de asemenea, de doamna Hociotà. Redàm textul scrisorii lui I. Krasko:
                       Dragà prietene,
M-am bucurat foarte mult de scrisoarea ta, care mi-a adus aminte de timpurile frumoase ale tineretii noastre. Mare bucurie mi-a pricinuit vestea despre prietena noastrà fosta Sofia Stà-nescu — aç dori sà-i scriu $i eu citeva rinduri. Te-a? ruga prin urmare foarte mult sà-mi scrii adresa Sofiei. Imi aduc adeseori aminte de clipele neuitate petrecute in apropierea Sofiei.
     Sint bolnav — de boala çi supàràrile virstei. Despre activitatea mea literarà sint convins cà d-rul Brtân te-a informat mai pe larg. De sigur cà Ti-a ?i spus cà cu ocazia ìmplinirii de 80 de ani s-au publicat çi traducerile mele din Eminescu in limba slovacà çi intr-o edi^ie bi-bliofilà.
     In scrisoarea Ta ceri informatii despre Ivan Kovaó — prietenul acesta al nostru de pe vremuri din pàcate a decedat de mult.
      Iti multumesc foarte mult pentru fotografia ta, care mi-e foarte draga. Aràti foarte bine. In schimb alàtur fotografia mea si ilustrata cu fotografia satului, care a primit numele meu.
     Açtept cu mare neràbdare ràspunsul §i in ceea ce prive^te adresa Sofiei, te sàrut cu mult
drag.
     Bratislava, 21.1.1958
                                                                            Al tàu,
                                                                   Janko Bofto
     PS. Te rog sà-mi ràspunzi pe adresa mea din Piestany, strada Nâlepkovâ 2079, deoarece peste scurt timp voi pleca din Bratislava.
     La referirea lui Krasko despre Sofia Stànescu, Ilie Hociotà ii ràspunde : ,,M-am bucurat mult de scrisoarea ta. Mà iartà de întîrzierç cu ràspunsul, fiindcà m-am interesat de Sofica, ìnsà cu pàrere de ràu n-am putut afla nimica despre ea. Nu çtiu de mai tràieçte, ori s-a mutat in cetele fericiçilor. Dacà mai tìrziu voi afla ceva despre ea, cu plàcere iti voi comunica".
     Aceastà scrisoarea a sosit la Piestany dupà moartea poetului.
     1	Arhivele Statului — Brasov.