88
A. HÍRLÁOANU
    Dupà pozitia in care se aranjeazà obiectele, distingem verbele cmaeumb-nocmaeurnb, care exprima a^ezarea obiectelor in pozitie verticalà, si Kjiacmb-nonoMcumb, care desemneazà asezarea obiectelor in pozitie orizontalà, in timp ce romàna pentru exprimarea aceleiasi idei foloseste un mijloc nediferentiat de exprimare, in spe^à „a pune“, indiferent de pozitia un care sint plasate obiectele.
    JleeuH, cmaeueuiuü MeMcdy meM pyxcbe e utKacf), yotce ebixoduA U3 deepu . . . (TAk, p. 185). Levin, care-si pusese in ràstimp pusca in dulap, dàdu sà ìasà pe ufà... (TAk. p. 190). 1repMam ebmy/i U3 KapMana óamoeuìi óuAem u noòan ezo WeKdAUHCKOMy, Komopbiü, óezAo nocMompee ezo, iiojiohchji na repMamoey Kapmy (TIPn, p. 226). Herman scoase din buzunar un bilet de banca si i-l intinse. Cekalinski il privi fugitiv si-l puse pe cartea lui Herman. (PDp, p. 264).
    Limba romàna cunoaste o serie de verbe care, prin continutul lor, pot exprima o valoare factitiva (Am asezai copilul pe scaun) 1. Corespondentele romànesti a pune, a aseza exprima factitivul cu estomparea sensului pozitio-nal2. Dintre corespondentele romànesti, numai verbul a atirna exprima $i sensul pozitional (H noeecuji Kapmy m cmeny. Am atirnat harta pe perete).
    Din cele aràtate rezultà cà verbele rusesti in discutie, aducind o informa-(:ie suplimentarà cu privire la pozitia in care sìnt dispuse obiectele in spatiu, sint mai limitate distributional in raport cu echivalentele lor romànesti.
    Astfel, o data alese substantívele za3ema si easa, in limba rusà apare necesitatea selectàrii verbelor pozitionale corespunzàtoare MMcanib sau KAacmb-noAoxcumb pentru substantivul za3ema si respectiv cmonmb §i cmaeumb-nocma-eumb pentru cuvintul ea3a. Echivalentele corespunzàtoare romànesti a se afla, a se gasi, a fi sau a pune, a aseza etc., fiind lipsite de continut semantic pozitional, nu sìnt strict limitate distributional si par mai abstracte, adicà, in fond, mai nedeterminate.
    In microsistemul verbelor pozitionale rasenti intra si cuplurile ao-OKumbcn-AeHb, ecmaeamb-ecmamb, euchiyrnb-noeucHymb, caòumbcn-cecmb, care ex-prima rezultatul unei schimbàri de pozitie in spatiu a autorului actiunii.
    Sa analizàm exemplele :
    Mean Haattbm moahü pa3ÒeACH u Jier (HP, p. 193). Ivan Ivanici se dezbràcà in tacere si se culcà (CP, p. 282). AiiamoA Bcraji u eoiueA e cmoAoeyw (TBm, p. 367). Anatol se sculà si veni in sufragerie (TRp, p. 567) ffynn o6en3aAa eMy zoAoey nnanmoM, itaMoueiinbiM yKcycoM, u cejia c ceouM uiumbèM y ezo Kpoea-mu (riPn, p. 495). Dunea ii lega capul cu o batista inmuiatà in otet si se aseza cu lucrul litiga patul lui (PDp, p. 91).
    Din exemplele de mai sus se vede cà ultimul grup de verbe pozitionale ìfi gaseóte o oglindire adecvatà in traducerea romàneascà.
    In mod obi^nuit, relevarea vaiorii pozitionale este conditionatà in romà-neste de prezenta in context a unei precizàri circumstantiale.
     —	Tbi — csi.ib, MOMaiua . . . (rM, p. 93). — Stati jos, màicutà ... (GM, p. 16).
     1	Gramatica limbii romàne, ed. Academiei, 1954, vol. I, p. 242.
     2	Vezi Rita Chiricutà-Marinovici, Sensul factitiv — cauzativ al verbelor romànesti, in „ Cercetàri de lingvisticà", 1964, nr. 1, p. 54.